Imbunatatirea potentialului genetic: Nasterea si cresterea unui Superman Raymond W. Bernard

Crearea unui  supraom a fost idealul originar care a stat la baza tuturor marilor religii ale lumii în puritatea lor inițială, înainte de a fi pervertite și degenerate în ecleziasm.

 

https://books.google.ro/books/about/Creation_of_the_Superman.html?id=fFBBqQ79Zt4C&redir_esc=y

 https://www.youtube.com/@JuanGomez_

Cuprins: (doar pentru acest fragment)
PREFATA:

PARTEA I
CAPITOLUL 1 ENDOCRINOLOGIE BIOFIZICĂ  (Regenerarea sexuală a omului: Elixirul vieții)

CAPITOLUL 2  SUBLIMAREA FIZIOLOGICĂ A SEX- ENERGIEI

CAPITOLUL 3  CAUZA ȘI TRATAMENTUL EMISIEI SEMINALE

CAPITOLUL 4  VINDECAREA MENSTRUAȚIEI ȘI PREVENȚIA MENOPAUZEI    

CAPITOLUL 5 PERICOLELE CONTRACEPȚIEI ȘI ALE AVORTULUI

CAPITOLUL 6 O METODĂ IGIENICĂ ȘI NATURALĂ DE CONTROL AL NAȘTERILOR

PARTEA III-a LEGILE DIETETICII
CAPITOLUL 7            VEGETARIANISM  - FUNDAMENTELE REGENERARII RASEI UMANE
     1. DE CE ALIMENTELE DE ORIGINE ANIMALĂ SUNT NEIGIENICE  
     2. NECESARUL DE PROTEINE
     3. DE CE DIETA NATURALĂ A OMULUI ESTE FRUGIVORĂ

CAPITOLUL  8    RELELE DEPENDENȚEI DE PÂINE  (De ce grâul este un aliment nenatural)

CAPITOLUL 9  CONDIMENTE DAUNATOARE, STIMULENTE SI NARCOTICE; EFECTELE NOCIVE ALE ZAHARULUI, SARII, CAFELEI, CEAIULUI, TUTUNULUI SI ALCOOLULUI
1. CONDIMENTE
2. ZAHAR
3.SARE
4.TUTUN
 5.ALCOOL

CAPITOLUL 10   VITAMINE SI MINERALE ORGANICE
1. DE CE ALIMENTELE GĂTITE SUNT NEIGIENICE
2. FUNCȚIILE FIZIOLOGICE ALE MINERALELOR ORGANICE

CAPITOLUL 11  DIETA IGIENICĂ

CAPITOLUL 12    CAUZA SI VINDECAEA BOLILOR
1.VINDECAREA CANCERULUI
2.ERORILE TEORIEI GERMENILOR 

CAPITOLUL 22 Influenta castitatii materne asupra creierului in dezvoltare al embrionului

***********************************************************************

PREFAȚĂ:

Creerea Supraomului a fost idealul originar care a stat la baza tuturor marilor religii ale lumii în puritatea lor inițială, înainte de a fi pervertite și degenerate în ecleziasm. Examinând doctrinele originale ale brahmanismului, budismului, zoroastrismului, orfismului, jainismului, taoismului etc., găsim în ele firul de aur al unei Religii Universale, pe care noi o numim Biosofie... Știința de a trăi.
Printre aceste doctrine universale se numără Ahimsa (Non-Violența), Vegetarianismul, Pacifismul, Continența, Partenogeneza (Nașterea din Fecioară), etc. Scopul paginilor următoare este de a elucida aceste doctrine fundamentale ale regenerării umane.
Fondatorii marilor religii Brahmanismul (Chrishna), Budismul (Guatama Buddha), Zoroastrismul (Zoroastru), Religia Maya (Quetzalcoatl), Chrishnaismul esenian sau Creștinismul originar (Apollonius din Tyana) au fost cu toții supraoameni creați eugenic, produși prin partenogeneză (fără niciun părinte de sex masculin) și care s-au bucurat de gestații și lactații caste și de nașteri fără dureri.
Scopul acestor supraoameni a fost de a învăța omenirea legile vieții naturale și ale reproducerii superioare, prin care să poată fi creați mult mai mulți supraoameni ca ei. Cu toții au predat o învățătură identică: metode practice pentru atingerea perfecțiunii individuale și rasiale. Cu toții aveau același obiectiv: crearea conștientă a unei rase de supraoameni. Ei au fost oamenii de știință, igieniștii și eugeniștii vremurilor lor.
Dar această învățătură științifică a fost invariabil pervertită de clerul fondator al ecleziasticii și al instituțiilor religioase. Fondate pe baza învățăturilor lor, pe care le-au degenerat dintr-un organism viu, a devenit o carcasă moartă și în descompunere.
De aceea, a fost nevoie de mulți profeți succesivi și de noi religii, pentru a reafirma, în puritatea lor originală, doctrinele identice, de natură biosofică, ale regenerării umane, predate de predecesorii lor; dar care, între timp, au degenerat într-un sistem ecleziastic supernaturalist, de neînțeles și nepractic, deoarece nu se întemeiază pe legea naturală.
Ceea ce fusese cândva Biosofie și Știință a devenit Teologie și Superstiție, iar lumina a fost înlocuită de întuneric. Ca urmare, rasa a degenerat și, în loc să evolueze în supraoameni, s-a degradat în suboameni. Între timp, preoții egoiști au ascuns adevărul, ca nu cumva propriile lor învățături eronate să devină prea evidente prin contrast. Deși suprimate și ascunse timp de secole, Învățăturile Originale, cărora oamenii bisericii li s-au opus și au făcut tot posibilul să distrugă doctrinele științifice și fiziologice ale vegetarianismului și continenței, sunt redescoperite de cercetarea științifică, care a adus omenirii suferinde și ignorante ceea ce religiile false degenerate nu au reușit să aducă.
 Astfel de cercetări bioștiințifice se situează, prin urmare, la un nivel mai înalt decât religiile existente și constituie nucleul unei noi religii științifice a vieții igienice și eugenice... cunoscută sub numele de biosofie. Această nouă religie nu este preocupată de venerarea supraoamenilor din trecut, ci de crearea altora și mai mari care vor veni.
Biosofia este o religie fără zei imaginari creați de om, fără mesia și salvatori și fără ceruri și iaduri după moarte. În locul zeilor multitudinari, produse ale imaginației ecleziastice, care nu făceau decât să divizeze omenirea în facțiuni religioase și rasiale belicoase și să favorizeze războaiele, persecuțiile și haosul la nivel planetar, Biosofia oferă omenirii un Creator realist, naturalist și vizibil, în forma Soarelui, care este Dumnezeul Științei și al celor mai vechi religii din Atlantida, Egipt etc. Cine poate nega faptul că Soarele este Binefăcătorul universal al întregii rase umane și Dătătorul de viață, nu numai pentru plante, ci și pentru lumea umană. Iar în locul unui rai imaginar de după moarte pentru sufletele răposate, Biosofia oferă un adevărat Paradis terestru de care să ne bucurăm în timpul acestei vieți.
  De fapt, Biosofia este prima religie din lume care oferă un astfel de Paradis Terestru și care își pune ca principală preocupare să facă această viață fericită, sănătoasă și prelungită, în loc să se preocupe de viața de după moarte a sufletelor adepților săi, resemnându-i în același timp la o existență mizerabilă în timpul vieții lor.
Biosofia este o religie fără biblii, fără superstiții, fără teologii, fără dogme, fără biserici, fără preoți, fără ceremonialuri prostești, fără supranaturalism și fără zei creați din imaginația preoților pentru propria lor mărire de sine.
Biosofia, pe de altă parte, este o religie fondată pe cercetarea științifică, pe legile naturale, pe viața biologică și pe rațiune în locul credinței sau credinței oarbe. Este o religie a umanismului, care este preocupată de îmbunătățirea umanității, și nu de slujirea unui zeu imaginar și ireal. Biosofia înlocuiește zeii cu umanitatea ca obiect al slujirii sale și înlocuiește rugăciunile cu viața umanitară și biologică.
 Biosofia este o sinteză a șapte științe biozofice ale regenerării umane. Aceste științe sunt următoarele: Științele biofizice ale agriculturii, nutriției, bioterapeuticii, endocrinologiei, eugeniei, antropologiei și cosmobiologiei. Prin aplicarea acestor științe, Superman și Super-Rasa, pe care Biosofia are ca scop să le creeze, vor lua naștere. Modul în care se poate realiza acest lucru va fi explicat în paginile care urmează.
Deoarece femeia este creatorul viitoarei rase, regenerarea rasei trebuie să depindă de regenerarea femeii. Atunci când femeia va deveni un potir pur și potrivit pentru a primi întruparea ființelor superioare, care necesită o metodă superioară de concepție (partenogeneza), numai atunci CREAREA SUPEROMULUI va putea deveni o realitate.

Capitolul I
ENDOCRINOLOGIE BIOFIZICĂ
Regenerarea sexuală a omului: Elixirul vieții

 

Cele mai multe dintre marile religii ale lumii au fost fondate pe o doctrină de bază: valoarea continenței sau a castității, de obicei exemplificată în viața sexuală imaculată... sau mai degrabă în viața non-sexuală... a fondatorilor lor, care trebuia să servească drept model pentru adepții lor. Cuplată cu această doctrină era cea a Partenogenezei sau a Nașterii din Fecioară, și anume că nu este necesară comiterea actului sexual pentru a face femeia fertilă, astfel încât să poată fi practicată continența cu strictețe și totuși rasa să poată continua.

Deși la origine era o doctrină biosofică de regenerare umană, valoarea fiziologică a continenței a degenerat mai târziu într-o virtute pur morală sau etică, fără semnificație igienică; și, în cele din urmă, a devenit o realizare exclusivă a unui fiu supranatural al lui Dumnezeu, și, prin urmare, nepractică pentru majoritatea oamenilor.
Ca urmare, s-a dezvoltat un dualism al ordinelor monahale care pretindeau monopolul asupra acestei valoroase practici fiziologice de conservare a hormonilor sexuali, ca fiind în afară de credincioșii bisericii, care erau învățați că sunt păcătoși în mod natural, iar călugării, prin austeritatea lor, ispășeau păcatele lor și astfel meritau sprijinul lor economic. Prin această îndoctrinare falsă, religia a devenit un mijloc de răspândire a viciului și a degenerării morale, mai degrabă decât a castității.
 Odată cu decadența vechilor religii, Biosofia este destinată să se ridice ca o Nouă Religie bazată pe o concepție științifică a valorii fiziologice a continenței ca o conservare a hormonilor sexuali valoroși a căror pierdere este epuizantă și dăunătoare pentru corp și creier, iar conservarea este benefică.
Dr. J. R. Brinkley, un eminent endocrinolog, exprimă motivele fiziologice pentru conservarea hormonilor sexuali după cum urmează :
"Nu m-am abătut de la concepția mea inițială că sursa întregii energii umane este energia sexuală, ceea ce este un alt mod de a spune că sistemul glandular al omului este un sistem înlănțuit de serii de bucle de legătură, care se ajută sau se deprimă reciproc. Secrețiile lor, din care seria glandelor genitale par să aibă puterea de a stimula cel mai direct și, într-o anumită măsură, de a domina, corpul și mintea umană prin tipul lor particular de hormoni; hormonii fabricați de glandele sexuale și distribuiți de fluxul sanguin pentru hrănirea tuturor țesuturilor corpului."
Un medic englez, Dr. Knaggs, scrie despre același subiect: "Continența strictă permite ca esența acestor secreții sexuale să fie reabsorbită în organism. Acest lucru nu numai că favorizează sănătatea, ci și dezvoltă acele facultăți creative intelectuale și intuitive care se manifestă în munca pe care o facem.
 Mai mult, atunci când am învățat să controlăm această funcție reproductivă, să întoarcem spre interior forțele mărețe pe care le reprezintă, am rezolvat una dintre problemele importante ale existenței care ne apropie de acel stadiu suprauman la care trebuie să ajungem în cele din urmă." Alchimiștii medievali erau cu adevărat endocrinologi, iar Magnus Opum-ul pe care îl căutau nu era crearea artificială de aur din plumb, ci sublimarea și rafinarea energiei sexuale. Care, atunci când i se refuza o ieșire inferioară, se transforma în putere cerebrală superioară prin ascensiunea forței Kundalini din pelvis spre creier. Conservarea și transmutarea acestei forțe vitale era Elixirul tinereții veșnice și secretul nemuririi fizice pe care o căutau.
În zilele noastre, fiziologii moderni au fost angajați într-o căutare similară. Cu câteva decenii în urmă, Brown-Sequards, marele fiziolog francez, a avansat afirmația că principala cauză a bătrâneții era o diminuare a cantității de lichid seminal absorbit (secreția sexuală internă) prezentă în sânge; și că vindecarea ei depindea de îmbogățirea sângelui cu această secreție.
 El credea că acest lucru poate fi realizat printr-o injecție subcutanată a lichidului spermatic al unui animal. El nu a reușit să realizeze că o viață igienică și continentală va face ca propriile glande sexuale ale individului să fie trezite din nou. Cu toate acestea, "Elixirul Brown-Sequard" s-a dovedit ineficient, deoarece nu a produs decât o revigorare temporară.
Următorul pas în această direcție a fost implantarea directă de glande sexuale animale în organismul uman. Dar această "grefă glandulară" a doctorului Voronoff, deși a dus la o stimulare mai îndelungată, nu a produs o vindecare permanentă.
Dacă un om bătrân poate fi întinerit temporar prin implantarea testiculelor unei capre sau ale unei maimuțe, cu siguranță că nu ar fi îmbătrânit niciodată dacă și le-ar fi păstrat pe ale sale într-o stare normală printr-o viață continentă. Senilitatea, care este un produs al sterilității, sau impotența, este un efect secundar al indulgenței sexuale persistente.
Grefa de glande animale, ca și injecția spermatică Brown-Sequard, este o metodă de întinerire atemporală, ineficientă și inselatoare, care face mai mult rău decât bine. Glandele genitale slabe, ca orice altă parte slabă a corpului, pot fi readuse la starea lor normală prin conservarea secrețiilor lor și prin purificarea sângelui printr-o alimentație naturală.
Doctrina ezoterică a Vieții Veșnice nu se referea la existența viitoare a sufletului în ceruri, ci la nemurirea prezentă a corpului fizic pe pământ. Nemurirea trebuie obținută chiar acum, în lumea fizică, printr-o viață igienică și continentă. Doctrina învierii însemna trecerea de la o stare fiziologică muritoare, în descompunere, la una nemuritoare, necatabolică. Cei mai mulți dintre noi umblăm pe jumătate morți. Patru cincimi din celulele creierului nostru sunt inactive ca urmare a faptului că au fost otrăvite de alimente dăunătoare. Prin întinerirea corpului prin supunerea față de legile naturii, putem fi înviați din morți; putem fi înviați.
Boala senilității poate fi vindecată definitiv. Moartea nu este un eveniment brusc; ea este încheierea unui proces lent de moarte. Această moarte, sau dezintegrare celulară, poate începe la naștere; ea este grăbită prin consumul de alimente moarte, în descompunere, și prin pierderea lichidului seminal. Acest lichid, atunci când este reținut în organism, devine elixirul tinereții veșnice.
[Cinci ani pe Cale astăzi. Îl salut pe Hristos din tine. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze și pacea să fie cu voi. Eu sunt pe Cale. Eu sunt Hristosul... Eu sunt una cu Dumnezeu.]
"Când un om își pierde sămânța în generare sau în indulgență sexuală, își aruncă substanța creatoare și, astfel, își grăbește moartea... Poate că nu știe care este motivul pentru care conștiința incertitudinii vieții și teama de moarte îl însoțesc mereu, dar ea există, la omul obișnuit, normal, dacă este sincer și o recunoaște. Această stare de conștiință este cauzată de pierderea vieții... viața care ar trebui să fie păstrată în corp pentru propria sănătate și creșterea vitalității și întărirea minții". Păcatul lui Onan, risipa de lichid vital, este pedepsit cu moartea. Această pedeapsă nu este un act de răzbunare supranaturală, ci consecința fiziologică a pierderii puterii care animă trupul. Ea nu se produce brusc, ci treptat. Această moarte treptată, pe care o numim bătrânețe, este rezultatul natural al indulgenței sexuale.
Părul cărunt nu trebuie venerat; el este un simbol al unei tinereți sălbatice și risipite. Cel care trăiește așa cum natura a vrut ca omul să trăiască, în castitate absolută, nu va îmbătrâni niciodată. Continența pe tot parcursul vieții și o dietă bazată pe fructe vor asigura o tinerețe perpetuă.
 Faptul că bătrânețea este pur și simplu produsul slăbirii glandelor sexuale ca urmare a abuzurilor anterioare este dovedit de următoarele declarații ale doctorului Voronoft: "Bătrânii decăzuți sunt, în realitate, eunuci. Ei au fost castrați ... Nu am cunoscut niciodată un eunuc care să depășească vârsta de șaizeci de ani".
"Cu mult înainte de moarte, ei au înfățișarea unor bătrâni și de aici am putea fi tentați să le atribuim o vârstă foarte înaintată, dar aceasta ar fi o pură iluzie. Ei au toate aparențele de a fi efectiv îmbătrâniți: pielea uscată, corpul umflat, ochii terni. Au un mers aplecat care dă impresia că sunt centenari."
"Moartea lor pare a fi sfârșitul normal al bătrâneții, dar verificarea faptelor indică de obicei că au murit când aveau între cincizeci și șaizeci de ani. Aspectul lor este rezultatul faptului că, lipsiți de factorul esențial al tinereții și al vigorii, au îmbătrânit prematur și au murit cu mult înainte de termenul atins în mod obișnuit de oamenii normali.
"Astfel, deci, lipsa secrețiilor interne ale glandelor sexuale scurtează viața. Nici nu se putea altfel; este de neconceput ca un corp lipsit de organele a căror suprimare face ca sângele să fie sărac, oasele fragile, mușchii mai slabi, grăsimile mai abundente, alimentația imperfectă, să nu sufere o slăbire generală, să nu devină mai vulnerabil și mai puțin capabil să lupte împotriva cauzelor care provoacă întotdeauna moartea cu mult înainte de termenul fiziologic normal.
"Se poate afirma, așadar, că privarea de secreția internă a glandelor interstițiale accelerează apariția bătrâneții și scurtează viața. Pe de altă parte, menținerea acestei surse de energie vitală este cea mai bună garanție a longevității. Bărbații care sunt înzestrați cu glande interstițiale active și la care funcționarea acestor glande nu se stinge, au trăit până la adânci bătrâneți."
În raport cu indivizii din vechile timpuri biblice, ale căror perioade de viață se presupunea că ar fi existat mai mult de o mie de ani, omul de astăzi este un eunuc care moare prematur.

Longevitatea acestor oameni se datora dietei lor de fructe și castității lor de o viață. Incontinența crescândă a dus însă la o scădere treptată a duratei vieții, până când aceasta s-a prelungit doar pentru o sută douăzeci și cinci de ani și, în cele din urmă, pentru numai șaptezeci de ani.
Cu toate acestea, corpul uman nu trebuia niciodată să decadă sau să moară, ci să trăiască veșnic, crescând mereu în tinerețe, putere și frumusețe. Bătrânețea și moartea, ca și bolile, sunt consecințele neascultării continue a legilor naturii.
Metchnikoff a considerat problema bătrâneții dintr-un alt punct de vedere. El a atribuit senilitatea fermentării și descompunerii bacteriene a deșeurilor din intestine. El credea că a găsit elixirul tinereții într-un lapte fermentat numit "iaurt", care ar fi trebuit să conțină bacterii care să le contracareze pe cele toxice.
 Cu toate acestea, el nu și-a dat seama că bacteriile patogene nu se pot dezvolta decât dacă au la dispoziție materii în descompunere cu care să se hrănească, ceea ce le este oferit atunci când sunt consumate alimente de origine animală. Și că o dietă bazată pe legume și fructe crude va menține tractul intestinal într-o stare de puritate perfectă.
Anumite alimente provoacă putrezirea organică, în timp ce altele o împiedică. Mâncând doar acestea din urmă (legume și fructe proaspete crude), carnea noastră poate fi conservată chimic și putem deveni mumii vii.
Îmbătrânirea rezultă din contrabalansarea proceselor anabolice (constructive) cu cele catabolice (distructive); iar o dietă bazată pe fructe crude face ca primele să predomine întotdeauna, astfel încât țesuturile rămân la nesfârșit la fel de proaspete și pure ca cele ale unui copil.
Dr. Tilney, neurologul, spune : "Există argumente puternice în favoarea teoriei care consideră că bătrânețea creierului, ca și a altor organe, este rezultatul intoxicațiilor succesive și cumulative ale vieții. Bătrânețea creierului este mult mai des rezultatul unei boli decât al unui proces inerent de îmbătrânire."
Thomas Parr, care a dus o viață simplă și nestimulantă la țară, subzistând cu o dietă naturală, a trăit până la vârsta de 152 de ani. Moartea sa a fost cauzată de alimentele bogate care i-au fost oferite atunci când regele Angliei l-a invitat la palatul său.O examinare post-mortem a corpului său, efectuată de Harvey, a arătat că organele sale erau în perfectă stare, glandele sexuale fiind "mari și voluminoase". Dacă și-ar fi continuat modul de viață de dinainte, nu există niciun motiv pentru care nu ar fi putut ajunge la al două sutelea an.
Pe insula San Salvador, a fost raportat cazul unui fermier care a trăit până la 180 de ani. Și el trăia simplu și cast, mâncând doar o singură masă pe zi, folosind carnea foarte rar și postind la intervale regulate

CAPITOLUL 2
SUBLIMAREA FIZIOLOGICĂ A SEX - ENERGIEI

Bărbații și femeile nedezvoltate cred că sexul este o jucărie, ceva care nu are alt scop decât acela de a le oferi distracție. Dar bărbații și femeile dezvoltate știu că această putere creatoare are întrebuințări mult mai importante decât aceea de a fi pur și simplu irosită în desfătări nechibzuite.
Glandele sexuale sunt motoarele corpului uman, generatoarele de energie organică. Această energie, dacă este conservată, poate deveni forța motrice din spatele tuturor realizărilor în viață.
Ideea populară conform căreia majoritatea geniilor au dus o viață imorală este falsă... așa cum o dovedește un studiu al biografiilor lor. Este mai degrabă invers, deoarece capacitatea creatoare, fie că este vorba de linii artistice sau intelectuale, este o expresie sublimată a aceleiași energii vitale pe care individul mediu o disipează de obicei prin canale sexuale.
De aceea, superoamenii și marile genii ale trecutului au dus invariabil o viață strict continentă. Cei câțiva indivizi talentați care nu au făcut-o nu pot fi clasificați printre cei mai înalți din punct de vedere spiritual. Lucrărilor lor le lipsește o anumită calitate subtilă, prezentă într-o simfonie a lui Beethoven sau într-un tablou al lui Leonardo da Vinci, care nu rezultă decât dintr-o sublimare a energiei sexuale.
Apollonius din Tyana (care, la vârsta de douăzeci de ani) a spus: "Sunt hotărât să nu mă căsătoresc niciodată și să mă abțin de la compania tuturor femeilor, oricare ar fi ele".
 Următoarele persoane celebre au dus o viață strict castă: Ioan Botezătorul și Iisus, cel mai mare dintre profeți; Hypatia, Toma a Xempis, Sfânta Ecaterina din Siena, Sf. Tereza, Ioana d'Arc și Savonarola, cei mai mari dintre mistici și martiri; Pitagora, Platon, Aristotel, Thomas Aquinus, Francis Bacon, Spinoza, Leibnitz, Locke, Pascal și Kant, cei mai mari filosofi, Newton, cel mai mare dintre oamenii de știință ;Handel și Beethoven, cei mai mari compozitori; și Leonardo da Vinci, Michelangelo și Rafael, cei mai mari pictori. Următorii mari oameni au trăit continuu în perioada creativă a vieții lor: Zoroastru, Moise, Buddha, Sfântul Pavel, Plutarh, Sfântul Augustin; Dante, Sfântul Francisc, Erasmus, Descartes, Voltaire, Diderot, Milton, Schopenhauer, Nietzsche și Tolstoi.
Castitatea supraomului se datorează unor motive fiziologice, nu unor convingeri religioase sau teologice. Aceste motive, care constituie un corp de fapte fiziologice noi, care se referă la originea și transformările energiei vitale, precum și la relația intimă existentă între glandele genitale și sistemele limfatic, vascular și nervos.

 Corpul uman este ca un dinam, care își trage energia electrică direct din eter. Prin respirația plămânilor și a pielii, energia eterică este absorbită în corp, colectându-se la nivelul Plexului Solar, bateria sistemului nervos simpatic. De aici, această energie electrică (Forța Vieții) trece la glandele sexuale unde, în combinație cu elemente provenite din sânge, se condensează în lichidul seminal. Prin această secreție, energia vitală este transmisă către diferitele glande endocrine, centre nervoase și organe ale corpului. De la ovare (la bărbat, testiculele), secreția sexuală este transportată de către oviducturi (la bărbat, canalele deferente) la uter (la bărbat, veziculele seminale). Acest din urmă organ, care are rolul de receptacul seminal, este înconjurat și străbătut de o rețea de vase limfatice care absorb și aspiră lichidul sexual pe măsură ce acesta se formează (la ambele sexe). Acest lichid seminal absorbit limfatic este apoi colectat la Receptaculum Chyli (?), de unde este trimis în sus, prin canalul toracic, în vena subclaviculară stângă, în timp ce intră în inimă. Astfel, el vitalizează sângele, dându-i capacitatea de a transforma materialul alimentar inert în țesut viu, fiind transportat de acesta în toate părțile corpului.
 Prin artera carotidă, secreția sexuală transmutată este transportată de sânge până la creier, pentru a hrăni și energiza celulele acestuia. În plexul coroidian al celui de-al treilea ventricul cerebral și în corpul hipofizar, ea este transformată în lichidul cerebro-spinal și în pituitrină, care curg prin cavitatea creierului și a coloanei vertebrale, generând electricitate nervoasă.

Din acest motiv, o pierdere persistentă de lichid seminal, provocând o reducere a cantității și concentrației de lichid cerebro-spinal, produce o stare de devitalizare a sistemului nervos, pe care o numim "neurastenie". Astfel de consecințe urmează practicilor de control al nașterilor. În fiecare noapte, în timpul somnului, se fabrică o nouă rezervă zilnică de lichid cerebro-spinal. Energia absorbită din eter de către sistemul nervos simpatic (ale cărui terminații nervoase din piele constau în guri minuscule, care se deschid și se închid ritmic) este transmisă prin intermediul secreției sexuale către sistemul nervos central, care este apoi reîncărcat electric. Atunci când această energie stocată în lichidul cerebro-spinal, după activitățile de peste zi, este din nou consumată, apare o stare de somnolență sau o dorință de somn. În mod normal, este nevoie de trei până la cinci ore pentru ca această reîncărcare a sistemului nervos central să aibă loc. Apoi trebuie să ne trezim imediat, pentru că un somn excesiv ar putea face ca energia nou generată să se risipească (prin activitatea cerebrală necontrolată a viselor.)

Prin intermediul secreției sexuale se transformă elementele necesare pentru hrănirea celulelor creierului și a nervilor; de la starea lor brută, așa cum sunt obținute din alimente, la starea vitalizată în care pot fi încorporate în țesutul nervos. Glandele sexuale sunt centre ale metabolismului fosforului; ele extrag fosforul brut din alimentele asimilate, transformându-l chimic (ca secreție a lor), astfel încât să poată fi absorbit și utilizat de celulele creierului. Dacă o parte din acest lichid vital scapă (voluntar sau involuntar), sângele este golit de fosfor, iar creierul este privat de hrana sa. Fiecare picătură de lichid seminal care se pierde din organism ne aduce mult mai aproape boala, dereglările nervoase, declinul mental, bătrânețea și moartea. Până când această pierdere de energie vitală (la femei, scurgerea secrețiilor vaginale și uterine, care este deosebit de pronunțată la începutul și la sfârșitul menstruației) nu este inhibată, cineva este ca un vas care curge, pierzând continuu "apa vieții" și, prin urmare, moare încet. O emisie seminală este o scăpare a țesutului cerebral incipient.
 În trecut, fiziologii credeau că există două secreții sexuale separate, una internă, produsă de celulele interstițiale, și una externă, produsă de glandele reproductive. Totuși, aceasta era o presupunere falsă... deoarece secrețiile glandelor genitale (inclusiv glandele uterului și veziculele seminale, pe lângă ovare și testicule) constituie o unitate indisolubilă, ale cărei elemente sunt în permanență generate și
absorbite pe cale limfatică. Spermatozoizii și ovulele nu sunt produse la intervale rare, atunci când sunt necesare în scopuri reproductive, ci în mod continuu. Ei sunt absorbiți de către limfatică în fluxul sanguin, având o funcție internă de îndeplinit.
Orice scăpare a lichidului seminal implică o pierdere a "secreției interne", care nu este altceva decât ceea ce s-a numit "secreție externă" atunci când este conservată, absorbită și utilizată fiziologic. Nu există de fapt decât o singură secreție sexuală, care este o secreție internă, așa-numita secreție externă nefiind altceva decât o scăpare patologică a acesteia.

 Dr. Brinkley, endocrinologul, spune: "Pe scurt, consider că atât secrețiile externe, cât și cele interne ale gonadelor (glandele sexuale în mod colectiv) sunt la fel de valoroase pentru constituirea țesuturilor corpului și că gonadele în sine nu sunt doar o verigă în lanțul endocrinilor."
"Gonadele în lanțul endocrinilor ocupă poziția de maestru și ... bunăstarea tuturor substanțelor endocrine este exact dependentă de bunăstarea gonadelor. Glandele tiroidiene defecte pot fi reparate cel mai ușor prin repararea gonadelor, și la fel cu toate glandele din lanț."
Glandele tiroidă, hipofiză și pineală, care sunt intim legate de viața mentală și spirituală a individului, sunt activate direct de lichidul sexual absorbit și transportat la ele de sânge. Există o interdependență intimă între glandele genitale și glanda tiroidă, așa cum există între aceasta din urmă și creier.
O secreție tiroidiană mică duce la dezvoltarea unui cretin, a unui pitic idiot... la fel cum o secreție sexuală diminuată produce un eunuc, un individ subdezvoltat fizic și psihic. La pubertate, când o cantitate mai mare de secreție sexuală este trimisă în sânge, există o creștere a secreției tiroidiene, însoțită de o dezvoltare fizică și mentală rapidă. Pe de altă parte, atunci când secreția sexuală este diminuată, ca în timpul senilității, tiroidele se micșorează și rezultă o degenerare a corpului și a minții.
Dr. Voronoff scrie: "Nici un organ nu-și poate păstra energia vitală și nu poate funcționa la capacitate maximă dacă celulele sale nu sunt stimulate și vivificate de secreția internă a glandelor genitale". "Eunucii furnizează o demonstrație foarte clară a acestui lucru. Toate organele lor sunt la fel ca cele ale restului omenirii, cu o singură excepție. Privarea acestui singur organ deprimă, slăbește funcționarea tuturor celorlalte și aduce o bătrânețe prematură."
"Îndepărtarea acestor organe reacționează atât asupra creierului, cât și asupra inimii, mușchilor, oaselor și tuturor celorlalte organe. Energia morală și cea fizică se diminuează amândouă. Abelard, genialul poet, nu a mai scris niciun vers după ce a fost castrat."
Dr. Nicholas spune: "Este un fapt medical și fiziologic că cel mai bun sânge din organism merge să formeze elementele de reproducere la ambele sexe."
"Într-o viață pură și ordonată, acest material este reabsorbit. Se întoarce în circulație gata să formeze cel mai bun țesut cerebral, nervos și muscular. Această viață a omului dusă înapoi și difuzată prin sistemul său, îl face bărbătesc, puternic, curajos și eroic."
 "Suspendarea folosirii organelor generatoare este însoțită de o creștere notabilă a vigorii corporale și mentale și a vieții spirituale. Natura găsește o altă întrebuințare pentru energia sexuală nefolosită, folosindu-o pentru formarea unui creier mai ager, a unor nervi și mușchi mai vitali și mai rezistenți".
"În glandele genitale ale animalelor și ale bărbaților sunt secretate elemente chimice puternice și subtile... absorbite în sânge și de acolo transportate în toate părțile organismului pentru a energiza, revigora și întări celulele, organele și părțile corpului... inclusiv creierul și sistemul nervos. Unii au mers atât de departe încât au riscat opinia că bătrânețea se datorează în principal unei diminuări a aportului acestor secreții."
Natura a dispus ca toate secrețiile glandelor sexuale, atât la bărbați, cât și la femei, să fie reținute pentru totdeauna în organism, la fel ca și secrețiile celorlalte glande fără canale. Glandele sexuale sunt singurele glande endocrine ale căror secreții pot scăpa; și trebuie să căutăm aici cauza fundamentală a dereglărilor glandulare cu simptomele patologice care le însoțesc.
Dezvoltarea normală și bunăstarea trupului, a minții și a sufletului depind în mod direct de acest fluid sexual absorbit; și de aceea o viață absolut castă este singura sănătoasă, naturală și creativă. Moise a spus: "Dacă sămânța de copulație a cuiva iese din el, să-și spele tot trupul în apă și să fie necurat până seara"; iar Isus a învățat: "Oricine este născut de Dumnezeu nu face păcat, pentru că sămânța lui rămâne în el".

CAPITOLUL 3
CAUZA ȘI TRATAMENTUL EMISIEI SEMINALE  

În ciuda universalității acestei condții - și contrar învățăturii ortodoxe care o consideră normală - emisia seminală (la femei, leucoreea, secrețiile de mucus din organele genitale) sunt în mod hotărât patologice. Ele au cauze precise; și experiența a dovedit că, odată înlăturate acestea, ele dispar. Ele nu apar la animale și sunt, fără îndoială, rezultatul unei vieți nefirești. Emisiile nocturne sunt de fapt o formă ușoară de spermatoree, echivalentul masculin al leucoreei. Leucoreea nu este scurgerea unui lichid lubrifiant în vagin sau a unui mucus inutil, ci a unui lichid seminal valoros, materia primă a țesutului cerebral (atât al organismului matern, cât și al celui embrionar). Acest fluid este foarte încărcat cu energie electrică; iar pierderea lui devitalizează sistemul nervos.

Emisiile seminale involuntare apar la ambele sexe, femela fiind supusă unor pierderi mult mai mari, în această privință, decât masculul. Faptul că această stare este morbidă este dovedit de faptul că urmările sale patologice sunt identice cu cele care urmează analogilor săi fiziologici: masturbarea și actul sexual. Cine este supus pierderilor involuntare nu poate pretinde că duce o viață castă. Într-adevăr, emisiile seminale repetate implică o pierdere de lichid vital mult mai mare decât cea provocată de un orgasm ocazional. Prima condiție este una de incontinență mai mare decât cea de-a doua.
Conform Legii mozaice, un bărbat sau o femeie care avea emisii seminale involuntare era considerat "necurat" (incontinent sau nesănătos), la fel ca și cel care avea relații sexuale. Pentru consumatorii de carne, această lege poate să nu pară rațională, dar pentru vegetarieni, așa cum erau adepții lui Mose, este perfect evidentă.

 Emisiile seminale se datorează a două cauze fundamentale: (1) o alimentație greșită (consumul de alimente de origine animală, ouă, lactate, produse și cereale) și (2) incontinența. Este un fapt fiziologic că emisiile seminale, atât la bărbați, cât și la femei, pot fi cauzate și agravate de indulgența sexuală și că o viață strict continentă este factorul cel mai important în vindecarea lor. Ele nu sunt scăpările spermei produse în exces sau ale unei energii sexuale căreia i s-a refuzat satisfacția, așa cum s-a presupus în mod oficial.

Aproape toate femeile pierd continuu lichid sexual; Apa Vieții scapă încet-încet din corpul lor. Din acest motiv, femeia este "sexul slab", deși organismul feminin ar trebui să fie la fel de puternic ca cel masculin (așa cum este la popoarele primitive). Această pierdere persistentă de lichid seminal (mai ales la începutul și la sfârșitul fiecărui flux menstrual) duce la atrofierea prematură a ovarelor (menopauza), care este cauza directă a senilității.
  Prin reținerea tuturor secrețiilor genitale în organism, ovarele pot continua să funcționeze pe tot parcursul vieții; și în locul menopauzei și al bătrâneții (care sunt rezultatele nefirești ale unei vieți incontinente și neigienice anterioare), va exista o tinerețe perpetuă și o păstrare nedeterminată a capacității de reproducere.

 Indulgența sexuală anterioară (fie că este vorba de masturbare, fie de echivalentul ei, actul sexual) produce o stare de slăbire și prolaps a organelor sexuale, care induce emisii seminale. 

Atunci când cineva este perfect sănătos și duce o viață continentă, tot lichidul sexual generat este imediat absorbit în circulație; nimic din el nu se risipește. O obstrucție internă a acestei absorbții limfatice și acumularea excesivă ulterioară de lichid seminal în recipientele sale poate duce la eliberarea acestuia.

 Toate alimentele care sunt constipante sau care irită centrii nervoși sexuali pot provoca emisii seminale. Printre acestea se numără: carnea, păsările, peștele, fructele de mare, ouăle, produsele lactate, pâinea, cerealele, prăjiturile, produsele de patiserie, sarea, piperul, condimentele, zahărul, muștarul, alcoolul, ceaiul, cafeaua, ciocolata, bomboanele și înghețata.
 Din cauza efectelor lor iritante și stimulatoare asupra organelor sexuale (provocând masturbarea la copii), aceste alimente trebuie eliminate din alimentație. Subzistând exclusiv cu legume și fructe crude și ducând o viață continentă, se pot elimina pentru totdeauna pierderile seminale involuntare. Această energie conservată va fi apoi transformată în putere mentală și spirituală. 

Experimentele făcute de autoritatea americană în materie de nutriție, doctorul Francis G Benedict, pe un grup de 24 de tineri colegi de facultate normali, au arătat că emisiile nocturne sunt produse de conținutul de proteine din alimentație. Supunând acești subiecți la o dietă săracă în proteine timp de 4 luni, emisiile nocturne au dispărut în majoritatea cazurilor, pentru a reapărea din nou atunci când a fost reluată dieta anterioară bogată în proteine din carne. Benedict a arătat că nu numai emisiile nocturne, ci și dorința sexuală și toate fenomenele sexuale sunt supuse controlului dietetic, în special al conținutului de proteine din alimentație. La o dietă săracă în proteine, acestea dispar. Acest lucru dovedește că sexualitatea la om este un efect anormal al unei diete bogate în proteine și că castitatea va deveni regula atunci când dieta va fi atent reglementată pentru a fi săracă în proteine.

 Nu trebuie să se fumeze, deoarece nicotina are un efect otrăvitor asupra organelor sexuale și a secrețiilor lor.

Pentru a vindeca emisia seminală, este necesară o evitare totală a gândurilor, lecturilor, sentimentelor, asociațiilor și practicilor erotice.

 Visele lascive sunt reflexe cerebrale ale gândurilor noastre din timpul zilei; ele pot fi prevenite printr-o direcționare constructivă a energiilor mentale în timpul orelor de veghe.

 Organele sexuale, ca și întregul corp, trebuie spălate zilnic cu apă rece, mai ales la trezire și înainte de a se culca. 

Dormitul cu vezica și rectul pline provoacă o compresie a veziculelor seminale (sau a uterului) care se află între ele. Acest lucru poate duce la o emisie.

Nu trebuie să se mănânce sau să se bea nimic timp de câteva ore înainte de a se culca. Cea mai mare masă trebuie să fie la prânz, fără a mânca nimic, cu excepția eventualelor fructe, în timpul amiezii. Cel mai bine este să vă culcați la scurt timp după apusul soarelui și să vă treziți cât mai curând după miezul nopții decât mai târziu.

 Nu ar trebui să dormiți într-un hotel sau pe o saltea care a fost folosită în mod promiscuu. Nu trebuie să se doarmă nici pe o somiera cu arcuri sau pe o suprafață moale și elastică. Acest lucru face ca regiunea pelviană a corpului să se scufunde în jos, ceea ce duce la o congestie a circulației în regiunea genitală, o stare care conduce la emisii. Trebuie să se doarmă afară, atât iarna cât și vara, pe o suprafață netedă și tare (cum ar fi o saltea subțire așezată pe scânduri), fără a folosi perne. Cel mai bine este să se doarmă pe partea dreaptă. Cel mai bine este să dormiți dezbrăcați sau în cămașă de noapte.

Emisiile incipiente din timpul somnului pot fi și ar trebui să fie imediat inhibate și retrase printr-un efort conștient al voinței. ; Trebuie să ne trezim la prima trezire - indiferent de oră sau de cât timp am dormit -, deoarece emisiile sunt cel mai probabil să apară spre sfârșitul somnului (după zori), când visele sunt cele mai prolifice și când vezica urinară și colonul fiind cel mai umflate, induc cea mai mare presiune asupra veziculelor seminale sau asupra uterului.

 Băile de soare sunt foarte benefice; și se recomandă o activitate fizică suficientă în aer liber. Cel mai bine este să se evite ocupațiile de interior care obligă să se stea toată ziua în șezut și să se facă cele care necesită activitate fizică în aer liber. Nu trebuie să se poarte lenjerie de lână; nici centură - pentru că orice lucru strâns în jurul taliei interferează cu absorbția limfatică a lichidului seminal.

*Beals: "Regenerating Power" 

 CAPITOLUL 4
 VINDECAREA MENSTRUAȚIEI ȘI PREVENȚIA MENOPAUZEI

S-a spus: „Între toți locuitorii lumii civilizate nu există o femeie perfect sănătoasă”. Acest lucru se datorează în mare măsură faptului că femeile au fost întotdeauna foarte prost educate și induse în eroare cu privire la lucruri de importanță vitală pentru ele. Credința tradițională că un flux periodic de sânge din organele genitale feminine, de la pubertate până la menopauză, este un eveniment perfect sănătos, natural și necesar, că un flux rar, sau deloc, în perioada obișnuită, este un semn de sănătate proastă și că o persoană care nu are  poate să nu conceapă, sunt complet false și sunt contrare dovezilor fiziologice.
Nu cu mult timp în urmă, profesia medicală credea că este în avantajul unui pacient să-și scoată „sângele rău” prin tăierea unui vas sau prin lipitori. Cu toate acestea, acum știm că aceasta este o practică dăunătoare pentru ca sângele este un lichid omogen. ceea ce este eliminat nu este „sânge rău”, ci fluidul care vitalizează, hrănește și întărește corpul. În acelasi fel vechea concepție despre menstruatie ca proces de purificare a fost abandonată de lumea științifică. Menstruația este o hemoragie periodică a organelor reproducătoare feminine, rezultată din anumite cauze clare, a căror retragere va elimina această pierdere anormală de vitalitate.
Edward Carpenter, în cartea sa mult citită, „Love’s Coming of Age”, spune; „Nu există nicio îndoială că menstruația, așa cum apare astăzi în numeroase cazuri, este o stare patologică și în afara ordinii naturii. În animale pierderea periodică - este atât de mică încât abia poate fi observata, iar printre rasele primitive ale omenirii este marcant mai mică decât printre rasele superioare și ulterioare. Prin urmare, presupunem că excesul său actual este atribuit anumitor condiții de viață care au prevalat timp  de secole” și pe care au acționat continuu pentru a provoca o dispoziție febrilă a sexualitatii și o tendință ereditară la manifestări recurente ale unui caracter bolnav, Printre condițiile de viață care, după toate probabilitățile, acționează astfel:
(1) viața interioară și ocupațiile femeii care conduc la degenerarea sistemului neuro-muscular, slăbiciune și inflamabilitate;
(2) creșterea pasiunii sexuale atât la bărbați, cât și odată cu creșterea luxului și a artificialismului în viață;
(3) Supunerea la folosirea neîngrădită și chiar la abuzul de catre barbat, care a avut loc în mod inevitabil, de îndată ce ea [cu schimbările survenite în vechea viață tribală] a devenit obiectul și sclava lui și care a continuat de atunci. Aceste trei cauze împreună ,actionand impreuna pe o perioadă atât de lungă, sunt  suficiente pentru a fi indus în organism un obicei morbid și excesiv in organismul femeii; și dacă este așa, putem spera că, odată cu eliminarea excesului însuși,  o mulțime vastă de mizerie umana [concomitentă] și pierdere a puterii vietii să dispară".
Rușinea universală și secretul cu care femeile privesc menstruația, așa cum fac cu orice boală a organelor de reproducere, indică caracterul patologic al acesteia. Și nu trebuie decât să observăm simptomele morbide care însoțesc menstruația pentru a ne convinge de corectitudinea unei astfel de concepții și că Moise a fost îndreptățit să clasifice femeia aflată la menstruație împreună cu persoana care a pierdut lichidul seminal, fie involuntar, fie prin indulgență voluntară, ca fiind „necurati”.
Cele mai importante din aceste simptome se referă la tulburări ale inimii și ale sistemului vascular. Pierderea de sânge face ca inima să bată mai repede pentru a pompa o cantitate mai mică de sânge prin corp. Această imagine periodică a inimii duce la tulburări cardiace ulterioare, deoarece inima a fost proiectată pentru o cantitate constantă, nu variabilă, de sânge în circulație. Acest lucru are ca rezultat  bătăi rapide și palpitatii ale inimii, înroșiri și paloare bruște, pulsații puternice în arterele carotide (care duc până la creier) și o diminuare a hemglobinei.
Menstruația este însoțită de un flux de sânge către organele genitale, o presiune în partea inferioară a abdomenului și o sensibilitate a regiunii pelvine. Membranele mucoase ale labiilor și vaginului devin umflate; clitorisul  devine vizibile {conspicuous}; iar in pasajul genital apare o usoara secretie. Rezultă o stare de sensibilitate anormală și iritabilitate a organelor sexuale.
 Deoarece fluxul menstrual este indus și sporit de hiperemie sexuală sau congestia vasculară în uter, la fel și aceasta este cauzată de o dietă greșită. După cum am menționat anterior, mucoasele vaginului sunt similare cu cele ale nasului; si precum mancarea proasta (amidon, zaharuri si alimente de origine animala, care genereaza toxine acide in sange) poate duce la o afectiune catarala, o secretie cronica de mucoasa, in aceasta din urma, la fel poate provoca emisii de mucoasa vaginala si uterina (lichidul seminal) . Leucoreea este echivalentă cu o răceală  în nas și se datorează în primul rând dietei greșite (precum și răsfățului sexual). La bărbați, apare o formă indirectă de menstruație, prin mucoasele nazale: aceasta este de obicei consecința emisiilor seminale, care, la rândul lor, sunt cauzate de pâine și alte alimente care formează mucus. Vom putea exprima relația după cum urmează:
DIETA GRESITA -- EMISII SEMINALE (leucoree sau orgasme sexuale) -- MENSTRUATIE --MENOPAUZA -- SENILITATE -- MOARTE
Menstruația poate fi redusă și în cele din urmă eliminată prin adoptarea unei diete igienice. O anumită fată, care poseda forță și vitalitate rar întâlnite la femei, a dezvăluit faptul că, de când a început să trăiască cu o dietă fructiferă, fluxul ei menstrual s-a redus la doar câteva picături, provocându-i  nici cel mai mic disconfort și nici impiedicand-o de a merge sa se scalde (bathing). O altă fată, în vârstă de șaptesprezece ani, după ce a adoptat o dietă vegetariană, nu a avut menstruația timp de un an, timp în care a fost înzestrată cu sănătate, putere și abilități superioare. O prietenă de-a ei, care, pentru a reduce menstruatia, a ținut aceeași dietă, nu a menstruat timp de șase luni. Cu toate acestea, din moment ce a fost supusă vechii superstitiei medicale , afirmația că întreruperea menstruației înainte de menopauză este întotdeauna patologică și periculoasă, îngrijorarea a adus-o într-o stare nervoasă. Ea a mers la un medic care a atribuit cauza necazului ei suprimarii menstruale și a fortat menstruația prin pastile. (Așa sunt femeile induse în eroare și rănite de concepții tradiționale false.)

Atunci când menstruația este vindecată, prin aplicarea metodelor higienice (ceea ce nu înseamnă suprimarea ei, ci înlăturarea cauzei sale), nu va exista menopauză sau atropie a ovarelor, care rezultă din pierderea persistentă a lichidelor seminale și menstruale.  Ovarele vor continua atunci să funcționeze pe tot parcursul vieții, iar capacitatea de reproducere va fi păstrată până la o vârstă foarte înaintată, ca în cazul Sarei, care l-a născut pe Isaac la vârsta de nouăzeci de ani. Acest lucru este dovedit de experimentele recente în domeniul radiațiilor glandulare. "Am fost obișnuiți să credem că menopauza a fost o consecință inevitabilă a naturii. Acum știm că aceasta este o presupunere falsă. Un medic newyorkez a iradiat o femeie de 63 de ani care a cunoscut menopauza la 46 de ani. La 64 de ani, doamna a dat naștere unui copil". Este cunoscut faptul că relațiile sexuale excesive, în special atunci când sunt folosite măsuri contraceptive, pot provoca bariere. Menopauza, care este o stare nenaturală de sterilitate, poate fi vindecată printr-o alimentație naturală și prin conservarea totală a lichidelor seminale. Senilitatea și moartea pot fi astfel vindecate definitiv.

Uterul și vaginul conțin glande care produc o secreție în plus față de cea a ovarelor. Vasilele limfatice care înconjoară aceste organe absorb în permanență acest lichid vital pentru îmbogățirea sângelui și revigorarea sistemului nervos. Trăind după un regim alimentar natural și menținând corpul într-o stare de sănătate perfectă, nici un lichid seminal sau sânge nu va fi vreodată evacuat din organele sexuale feminine.
Uterul se află în poziție orizontală, închis și înclinat în jos, astfel încât să poată fi reținute toate fluidele glandulare din el. Cu toate acestea, o vezică și un rectus dilatat îl vor ridica în poziție verticală. Cu capătul deschis în partea de jos, comprimându-l și storcându-i conținutul. Această deplasare a uterului (produsă de constipație și de purtarea unui corset), în plus față de inflamația mucoaselor genitale, produsă de toxinele din sânge și de relațiile sexuale, duce la leucoree, care, la rândul ei, provoacă menstruația. Este, prin urmare, foarte important ca organele digestive să fie menținute scrupulos de curate, prin adoptarea unei diete cu legume crude, fructe și nuci. Alte afecțiuni higienice pentru menstruație sunt: exerciții fizice suficiente în aer liber, respirație profundă, consumul de apă de izvor din abundență, băi de soare, băi de șezut reci și dormitul în aer liber, pe o suprafață netedă și tare.

Secrețiile glandelor uterine, vaginale și ale glandei Bartholin, ca și cele ale ovarelor, au o funcție internă importantă. Nu ar trebui să li se permită niciodată să scape. Această pierdere vitală (fie prin orgasme, fie prin luchorrea sau mucusul evacuat la menstruație), devitalizează organismul ducând la atrofierea prematură a ovarelor (menopauza și senilitatea).  Principala cauză a acestei secreții mucoase din vagin este alimentația greșită. Prevenirea ei depinde de  eliminarea din alimentație a cărnii, a puiului, a peștelui, a ouălor, a produselor lactate, a zahărului alb, a alimentelor gătite, a cafelei, a ceaiului, a sării, a pâinii și a cerealelor. Eliminând astfel cauza dietetică a secreției de mucus uterin,  menstruația va dispărea automat.
 Orice lucru legat în jurul taliei, un corset sau o curea, interferează cu respirația abdominală naturală provocând o respirație toracică, congestionează circulația pelviană și constrânge canalele limfatice care transportă lichidul seminal absorbit. Prin urmare, îmbrăcămintea trebuie să rămână agățată de umeri. Organele sexuale nu ar trebui să fie supraîncălzite prin faptul că se acoperă prea mult în timpul perioadei menstruale.
 Oxigenarea completă a sângelui cu aer pur reduce scurgerile menstruale. Acizii din sânge rezultați din consumul de carne, ouă, pâine și dulciuri îl fac să fie foarte subțire și să curgă liber, în timp ce un sânge alcalin, bogat în minerale organice, obținut din crudități și fructe, se coagulează imediat după expunerea la aer pentru a vindeca menstruația.
Este foarte important să respectați cu strictețe dieta cu legume, fructe și nuci crude, eliminând toate celelalte alimente, pe lângă aceasta, este necesară o viață strict continentă în gândire, sentiment și acțiune. La fetele tinere, menstruația poate fi indusă prematur de romane erotice și de filme de cinema.
 Exercițiul următor, prin întărirea mușchilor uterului și ai vaginului, va ajuta la conservarea lichidului seminal, la vindecarea menstruației și la asigurarea unei nașteri fără dureri. Stați cu spatele la un stâlp vertical sau la trunchiul unui copac, apoi aplecați-vă spre spate apucând cu mâinile trunchiul copacului și coborâți cât mai jos cu putință, coborând din ce în ce mai jos în fiecare zi până când capul atinge în cele din urmă pământul.  Prin contracția mușchilor pelvieni, ridicați-vă încet în poziția inițială. Urmează o respirație abdominală profundă și repetați exercițiul până la primele semne de oboseală.
 Hyram Butler, un pionier în domeniul învățării femeilor cum să învingă luara (?) și menstruația spune că la multe femei scăparea fluidului vital este aproape imperceptibilă, astfel încât numai experiența o poate învăța când se conservă complet.  Poate exista o scăpare frecventă, poate doar o picătură la un moment dat, fără nicio senzație prezentă, aceasta este eliminată prin frecarea hainelor și astfel scăparea forțelor vitale continuă continuu și există adesea o epuizare mai completă decât în cazul unei persoane care pierde prin orgasme frecvente.
    În multe cazuri, această pierdere treptată este singura modalitate prin care fluidul vital scapă, în altele, când natura sexuală este activă și fluidul vital este generat rapid, poate exista uneori, pe lângă această pierdere treptată, un orgasm involuntar.
 Prin urmare, femeile au de urmărit și depășit aceste două aspecte: pierderea treptată a lichidului vital și o pierdere bruscă prin orgasm. Primul pas în această direcție este, bineînțeles, evitarea stimulării sexuale de către sexul opus, fie sub formă de sărutări, îmbrățișări, mângâieri sau abordări sexuale mai intime. O continență strictă ar trebui să fie regula. Ori de câte ori o femeie simte o ușoară scurgere în vagin, ea ar trebui să adopte o poziție orizontală, astfel încât să împiedice atracția gravitațională a acestuia în jos și să practice contracția mușchilor sfincterului vaginal. Acest lucru o va ajuta să conserve lichidul vital care altfel s-ar pierde.
 Pentru a tonifia și întări acești mușchi sunt benefice băile zilnice de șezut la rece plus exercițiile de contracție musculară. Castitatea în gândire și în acțiune, adoptând poziția orizontală sau mai bine zis poziția inversată, cu picioarele mai sus decât capul, băile de șezut la rece și exercițiile de yoga sunt tehnicile pentru a realiza această mare operă de regenerare feminină. Pozițiile yoga în care picioarele și pelvisul sunt mai înalte decât capul sunt deosebit de benefice și, bineînțeles, o dietă vegetariană săracă în proteine este importantă, de fapt toate sunt importante pentru realizarea lucrării de regenerare feminină.

CAPITOLUL V
PERICOLELE CONTRACEPȚIEI ȘI ALE AVORTULUI

Din punct de vedere ginecologic
Mișcarea de control al nașterilor a fost inițiată de sociologi neo-malthusieni, de indivizi care nu erau medici și care ignorau procesele fiziologice și consecințele patologice implicate în ceea ce propuneau. Aceștia gândeau în termeni de creștere și descreștere a populației în raport cu aprovizionarea cu alimente, nu în termeni de patologie vaginală și uterină. Pentru a-și rezolva problemele sociologice, ei au acceptat fără să critice un dispozitiv ale cărui efecte fiziologice nu le-au investigat.
Într-o chestiune de o asemenea importanță, trebuie să se lase ghidați de sociologi și de medici care au fost convinși de sociologi sau de specialiști și experți în domeniu, de ginecologi? Ginecologii, mai presus de toți ceilalți, au avut ocazia să studieze efectele măsurilor de control al nașterilor asupra organelor genitale, în special asupra celor ale femeii; și, prin urmare, au dreptul să se pronunțe asupra lor. Prin urmare, există un acord aproape universal în rândul ginecologilor asupra faptului că contracepția, precum și alte metode de prevenire a concepției, este în mod hotărât dăunătoare.
Vom trece acum în revistă opiniile a douăzeci dintre cei mai importanți ginecologi din lume cu privire la subiectul controlului nașterilor. Concluziile lor se bazează pe observarea unor cazuri în care au fost folosite metode variate, în principal coitus interruptus și contracepție (ambele practici conducând la efecte secundare patologice similare).
Dr. Giles, unul dintre cei mai importanți ginecologi britanici, spune: "Atunci când controlul nașterilor este exercitat încă de la începutul vieții de cuplu și înainte de a avea loc vreo sarcină, pare sigur că această practică favorizează apariția tumorilor fibroase ale uterului".
"Beard, în lucrarea sa despre neurastenia sexuală, susține că întreruperea bruscă a coitului (precum și utilizarea prezervativelor și a altor aparate similare) nu numai că este mult mai dăunătoare decât relațiile sexuale normale și nejustificat de frecvente; dar subliniază că (în măsura în care, datorită modului nefiresc de a avea relații sexuale, posibilitatea de fertilizare este aproape complet împiedicată), în astfel de cazuri, relațiile sexuale sunt susceptibile de a fi practicate mult mai frecvent și, adesea, în exces. Mai ales în astfel de circumstanțe sunt susceptibile să apară efecte nefaste asupra sistemului nervos, deoarece avem o combinație de raporturi sexuale excesiv de prelungite și frecvente."
Dr. Kisch, un ginecolog german, în cartea sa, "Viața sexuală a femeii", spune: "Cea mai de încredere... metodă de prevenire a sarcinii este cea a lui Malthus - continența sexuală permanentă. Această recomandare, la care Tolstoi în Sonata Kreutzer își dă adeziunea, și-a găsit recent un susținător într-o formă modificată în distinsul ginecolog Hegar ... Folosirea diferitelor măsuri de prevenire a concepției este considerată de Hagar ca fiind dăunătoare, în orice caz în cazul femeilor tinere; această practică dă naștere la stări de anemie, precum și la slăbiciune nervoasă și iritabilitate."
Ribbing (un alt ginecolog) scrie: "Deși impulsul sexual este produsul unei puternice forțe de dezvoltare, totuși, controlul temporar și uneori chiar permanent al acestui impuls este o forță morală civilizatoare de o importanță enormă. Scriitorul se opune folosirii măsurilor preventive artificiale; le consideră nedemne de încredere și periculoase pentru sănătate... Demne de remarcat, de asemenea, sunt considerațiile de ordin fizic aduse de Ribbing împotriva folosirii măsurilor preventive. Majoritatea femeilor bine crescute se simt rănite dacă se cred privite ca un mijloc de plăcere, nu ca indivizi, ca persoane cu drepturi inalienabile. Și pentru bărbat există un pericol, căci îi este ușor să dobândească o antipatie față de soția care, chiar dacă din proprie inițiativă, se ocupă de tehnica vieții sexuale într-un mod pe care îl simte instinctiv ca fiind opus castității și purității de spirit pe care orice bărbat le cere de la soția sa. De aceea, Ribbing recomandă o anumită măsură de abstinență sexuală în viața conjugală".
Eulenburg consideră că răspândirea modernă și creșterea continuă a utilizării măsurilor preventive sunt semne de decadență. Eulenburg declară, de asemenea, că coitus interruptus este deja o cauză frecventă a neurasteniei sexuale la femeie și că influențele sale nefaste în această privință se manifestă din ce în ce mai frecvent.
Efectele nefaste atât ale contracepției, cât și ale coitus interruptus-ului se datorează în întregime pierderii de lichid seminal de către părțile implicate, fie în timpul, fie după act, și nu unei presupuse lipse de satisfacție sau a unui eșec în a experimenta un orgasm din partea femeii, ceea ce este dovedit de faptul că aceste practici sunt chiar mai dăunătoare pentru bărbat decât pentru femeie.
Bebel (un alt ginecolog de frunte) este un adversar declarat al malthusianismului.
Von Hosslin consideră că este incontestabil faptul că metodele de prevenire a raporturilor sexuale pot provoca tulburări nervoase și, mai ales, tulburări neurastenice, care se manifestă mai ales în sfera organelor de reproducere.
Mantegazza consideră că bolile organice ale măduvei spinării pot rezulta efectiv din "congressus interruptus".
Hirst consideră că, chiar și atunci când relațiile sexuale conjugale sunt atent reglementate în ceea ce privește frecvența, această întrerupere poate duce la manifestări neurastenice".
Problemele cardiace pot rezulta din practicile contraceptive. Sub titlul "Tulburări cardiace datorate actului sexual", Dr. Kisch scrie: "Printre trublemele de care suferă uneori femeia ca urmare a actului sexual, anumite tulburări cardiace sunt deosebit de demne de atenție.
Fiecare act sexual la o femeie tânără și sensibilă exercită o influență excitantă asupra mecanismului nervos care controlează mișcările cardiace, iar această influență se manifestă mai clar într-un grad direct proporțional cu intensitatea orgasmului sexual... Rezultate similare se produc atunci când există o însumare de stimuli datorată unui raport sexual excesiv sau, dimpotrivă, atunci când actul sexual este întrerupt chiar înainte de punctul său fiziologic culminant".

Potrivit doctorului Kirsch, următoarele boli ale organelor reproductive feminine rezultă din metodele preventive ale actului sexual: metrita cronică, relaxarea, retroflexia și anteflexia uterului, boala catarală a mucoaselor genitale, eroziunile și ulcerațiile foliculare ale porțiunii vaginale, coforita și perimetrita.

 Kraft- Ebing consideră că "coitus interruptus și modurile nefiziologice de relații sexuale în general, sunt cauze extrem de puternice de neurastenie sexuală - la fel de puternice ca și masturbarea" (Contracepția și alte forme de control al nașterii sunt de fapt o dublă masturbare. Ele duc la consecințe mai grave decât masturbarea solitară din următoarele motive: (1) Nu sunt inhibate de un sentiment de rușine, ci sunt încurajate și chiar recomandate de autorități: (2) Există o pierdere mai mare de lichid seminal, deoarece actul este mai excesiv de prelungit; (c) Organele sexuale ale cuiva nu sunt folosite în mod abuziv doar pentru satisfacerea dorințelor perverse ale cuiva, ci și a altora).

 Practicarea controlului nașterilor în următoarele boli ale organelor reproductive feminine: alungirea colului uterin (conform lui Goodall): ulcerații ale colului uterin, infarctul uterului și paroxismul isteric (după Mansinga); hiperemia cronică a uterului (după Graffe); perimetrita (după Elischer); metrita cronică (după Ascher și Valenta); carcinomul uterin (după Neugebaurer și Pigeolot); și menopauza prematură și atrofia uterului (după Lier).

Următorul răspuns a fost dat la un chestionar pe tema controlului nașterilor trimis unui corp reprezentativ de medici:
"Sunt folosite metodele contraceptive de către majoritatea femeilor căsătorite educate?
Răspunsul la această întrebare a fost da, invariabil.
Sunt metodele contraceptive capabile să provoace leziuni grave ale tractului genital feminin?
Răspunsul la această întrebare a fost 75% afirmativ și 25% negativ."

CAPITOLUL VI
O METODĂ IGIENICĂ ȘI NATURALĂ DE CONTROL AL NAȘTERILOR
Așa cum prostituția a dus la boli generale, tot așa contracepția și alte metode artificiale de control al nașterilor duc la NEURASTENIA și CANCERUL UTERULUI. Controlul nașterilor a făcut ca prostituția să devină o practică aproape universală - în cadrul și în afara căsătoriei. Domnul Thurston spune: "Sunt împins la următoarele concluzii:
 1. Că natura nu a intenționat niciodată ca o femeie să fie legată de un bărbat pe viață, să fie obligată să ocupe același pat sau locuință cu el, noapte de noapte, în timpul sarcinii și în afara ei, pentru a-și câștiga masa și cazarea și pentru a-și exercita dreptul natural de a avea copii.
2.  Că juxtapunerea zilnică și nocturnă a bărbatului și a femeii, care este un rezultat al legilor și obiceiurilor actuale ale căsătoriei, duce la relații sexuale fără restricții, care pervertesc instinctele naturale ale bărbatului și ale femeii și transformă în prostituție parțială 90% din totalul femeilor căsătorite. Această situație rezultă din faptul că femeile căsătorite au fost lăsate să creadă că o astfel de prostituție a lor este corectă și naturală, deoarece este legală, și că este necesară pentru a câștiga afecțiunea soților lor.
"Relațiile sexuale continue și necontrolate... fac ca femeia să devină foarte nervoasă, îmbătrânită prematur, bolnavă, iritabilă, agitată, nemulțumită și incapabilă să se îngrijească în mod corespunzător de copiii pe care îi poate naște. În rândul claselor mai sărace, aceasta duce la înmulțirea multor copii care nu sunt nici doriți și care nu pot fi îngrijiți corespunzător atunci când apar. Neglijarea copiilor duce la îmbolnăviri și face din ei niște perverși sexuali, niște degenerați și niște criminali. "*.

Deși susținem că contracepția, precum și toate celelalte metode artificiale de control al nașterilor, este neștiințifică, neigienică și dăunătoare - atât pentru individ, cât și pentru rasă - nu suntem în favoarea reproducerii necontrolate și promiscue, nici a conceperii și nașterii de copii nedoriți. Suntem de acord cu Controlorul de Nașteri că îmbunătățirea calitativă a umanității este mult mai importantă decât înmulțirea cantitativă a acesteia, și că câteva tipuri umane superioare sunt mult mai preferabile unei mulțimi de tipuri inferioare. Dar nu suntem de acord în ceea ce privește metodele.
Susținem că există o metodă de control al nașterilor mai sănătoasă, mai sigură și mai științifică.
Printre metodele preventive care nu necesită dispozitive artificiale, a fost propusă una bazată pe faptul că uterul este de obicei steril din a șaptesprezecea până în a douăzecișidoua zi după începerea fiecărui flux menstrual. Totuși, această metodă nu este fiabilă, deoarece s-a dovedit că spermatozoizii pot trăi între șase și zece zile după ce au fost depozitați și că concepția poate avea loc în orice zi a perioadei intermenstruale.

 Cea mai științifică metodă de control al nașterilor constă în a face mai întâi o curățare temeinică a tractului intestinal printr-o dietă naturală compusă din legume crude, fructe și nuci. Cea mai mare parte a dorinței sexuale nu este naturală, ci se datorează alimentelor și băuturilor nesănătoase și stimulatoare. Acest lucru este foarte evident în cazul alcoolului; la fel este și în cazul cărnii. Primilor creștini (esenienii), care duceau o viață castă, le era interzis consumul de vin și de alimente de origine animală. Tolstoi, care se opunea metodelor artificiale de control al nașterilor, ca și Malthus, susținea că metoda naturală, și anume continența, ar fi posibilă, dacă oamenii nu ar consuma alcool sau carne, ar mânca cu mare moderație și nu s-ar teme de munca grea. Dr. Kisch le sfătuiește pe femeile necăsătorite care doresc să reducă dorința sexuală excesivă, să se abțină de la alcool, carne și alte alimente stimulante.
Vegetarienii sunt, în general, mai continenti decât cei care mănâncă carne. Pitagora, Platon, Aristotel, Iisus, Ioan Botezătorul, Appolonius de Tyana, Sfânta Ecaterina din Siena și Leonardo da Vinci au fost vegetarieni care au dus o viață strict castă. Dieta vegetariană nu reduce dorința erotică prin vreun efect de slăbire; mai degrabă, ea conferă o vitalitate sporită și elimină din sânge toxinele iritante, care au stârnit pofte sexuale morbide prin acțiunea lor asupra organelor sexuale interne.
Ginecologul Babel, care este absolut împotriva controlului artificial al nașterilor, susține că rezultatele dorite pot fi obținute într-un mod mult mai sănătos prin reglarea regimului alimentar. El se referă la exemplul albinelor, care, printr-o schimbare a alimentației, pot produce o nouă regină albină după bunul plac. El spune: "Nu există nicio îndoială că modul de nutriție are o influență asupra compoziției materialului seminal masculin și, de asemenea, asupra susceptibilității la fertilizare a ovulului feminin; prin urmare, creșterea populației trebuie să depindă în mare măsură de modul de nutriție. Dacă acest lucru ar putea fi stabilit cu certitudine, am avea, în furnizarea de hrană, un mijloc de a regla populația."
 Este suficient să încercăm experimentul de a trece de la o dietă bazată pe carne la una vegetariană pentru a observa o mare transformare în caracterul impulsului sexual. Această purificare a sângelui aduce organele de reproducere de la o stare prolapsă, supraîncălzită, morbid de iritabilă, la o stare sănătoasă și fermă, așa cum sunt la animale. Îndepărtarea presiunii interne asupra veziculelor seminale (sau a uterului), produsă de un colon distensat și plin de fecale în putrefacție (așa cum rezultă dintr-o alimentație bazată pe carne), înlătură centralizarea patologică a sentimentului erotic în regiunea genitală (o anomalie aproape universală), împiedicând astfel erecțiile, care nu apar decât la un organism nesănătos. Impulsul sexual, care înainte era pervertit de o boală cronică, devine acum sănătos și normal. Atunci nu mai găsește nevoie de utilizarea metodelor artificiale de control al nașterii. Pentru instinctul sexual sănătos, acestea sunt dezgustătoare.
Organele genitale feminine, după atingerea maturității, nu pot fi sănătoase decât dacă își îndeplinesc funcția lor naturală, adică reproducerea. Dacă acest impuls este reprimat, așa cum se întâmplă atunci când se folosesc metode contraceptive, organele feminine devin iritate și inflamate în mod cronic. Nevoia persistentă de reproducere își găsește expresia pe o formă regresivă ca dorință de relații sexuale. Impulsul de reproducere este forța motrice care stă la baza existenței femeii. Când acesta se pervertește, ea devine un demon. Euripide a spus:  "Nu există nimic mai rău decât o femeie rea și nimic mai bun decât una bună". Atunci când posibilitatea de reproducere este deturnată, actul sexual, pentru femeie, devine un narcotic, prin care își poate ameliora temporar iritabilitatea morbidă de care suferă în detrimentul ei și al bărbatului. Cel care a transformat-o în sclava sa sexuală, suferă acum consecințele, devine victima unui vampir care îi suge sângele vieții. Există un singur remediu pentru această afecțiune: adoptarea unui regim alimentar natural și satisfacerea impulsului de reproducere.

Această uniune a magnetismului sufletesc, care poate avea loc fără contact fizic (ca în timpul dansului social), este sursa de bucurie, de inspirație și de revigorare care rezultă din asocierea castă a sexelor. Totuși, aceasta trebuie diferențiată de senzațiile de plăcere morbidă care însoțesc emisiile seminale (orgasmul) în timpul actului sexual. Primele sunt întineritoare și dătătoare de viață; cele din urmă sunt ucigătoare și devitalizante. Una este sănătoasă; cealaltă este patologică. Credința că introducerea penisului în vagin, urmată de fricțiunea onanistă și de evacuarea lichidului seminal este rânduită în mod divin ca fiind singura împlinire normală a impulsului sexual (o falsitate care ne-a fost imprimată în copilărie de exemplul prost al părinților și de instrucțiunile primite de la tovarășii de pe stradă și de la școală) este o superstiție care a făcut ravagii în omenire. Nici un animal sănătos, nedomesticat, nu se angajează într-o astfel de activitate perversă (pentru că, așa cum se va arăta mai târziu, actul de reproducere, în rândul animalelor sănătoase, este de o natură foarte diferită).
Contracepția, contrar opiniilor celor care vor să fie eugeniști, duce la o rasă inferioară. Astfel de cunoștințe sunt mai accesibile pentru clasele educate decât pentru cele analfabete. De asemenea, toți cei care își folosesc astfel în mod abuziv organele de reproducere devin incapabili să dea naștere vreodată unor copii normali. Viitoarele lor progenituri, dacă vor avea vreuna, vor fi bolnave și slabe de minte (dacă nu se revitalizează, înainte de concepție, printr-o viață igienică și continentă). Dependenții de contraceptive își distrug propria sănătate, precum și pe cea a viitorilor lor copii.


În timp ce la animale, sexul are o singură expresie, procrearea, la om el are o alta, psihologică și socială. Marea eroare a rasei umane a fost aceea de a căuta îndeplinirea celui de-al doilea scop prin mijloace concepute pentru realizarea primului. Organele sexuale au două funcții normale: reproducerea și secreția internă. Un organism sănătos nu le va folosi în alt mod. Unul nesănătos, însă, ale cărui organe sexuale sunt iritate de toxinele din sânge (produse de alcool, carne sau tutun), va căuta să elimine această iritație prin fricțiune, urmată de o descărcare seminală. Un astfel de act, indiferent dacă în acest scop se folosește mâna sau un organ de sex opus, este o masturbare pur si simplu.  Raportul sexual este, prin urmare, o formă de masturbare indirectă. Cel care dobândește o adevărată sănătate fiziologică printr-o dietă naturală nu are astfel de dorințe perverse.
Orice impuls natural este bun, pentru că are o funcție organică de îndeplinit. Numai pervertirea impulsului natural este rea. Funcția inițială a simțului gustului, care era aceea de a selecta alimentele benefice din punct de vedere fiziologic, s-a pierdut la majoritatea oamenilor. Limba a fost transformată într-un organ al plăcerii, în detrimentul organismului. În mod similar, instinctul de reproducere a fost pervertit. Iar pervertirea instinctului nutritiv (așa cum reiese din domesticirea și hrănirea artificială a animalelor) a fost cea care a dus la pervertirea instinctului sexual. Prin urmare, recăpătându-ne instinctul nutritiv natural, ne vom recăpăta astfel instinctul sexual natural.

Din moment ce relația sexuală este o îmbinare a magnetismului, nu există niciun motiv pentru care organele de reproducere ar trebui să aibă vreun rol în ea. Vitalitatea magnetică nu este centrată în regiunea pelviană, ci pătrunde în întregul organism, fiind deosebit de puternică în jurul capului. O dietă igienică va elimina iritația internă care provoacă dorința de a ne masturba în timp ce ne aflăm în uniune sufletească cu persoana pe care o iubim. Aceasta este singura metodă sănătoasă și naturală de control al nașterii.  Vegetarienii nu doresc alta. Deoarece implică o conservare a fluidului vital de către ambele părți, este întineritoare, vindecătoare și fortifiantă, în loc să devitalizeze. Cu toate acestea, această relație magnetică nu ar trebui să fie angajată prea frecvent sau în mod promiscuu. Nu ar trebui să fie întrebuințată în timpul anului care precede concepția.
Este recomandată doar celor care altfel s-ar putea autodistruge prin practici mai dăunătoare, la fel cum produsele lactate sunt recomandate celor care altfel s-ar putea autodistruge prin practici mai dăunătoare, la fel cum produsele lactate sunt recomandate celor care trec de la o dietă bazată pe carne la una vegetariană.

Organele sexuale au două funcții normale: procrearea și secreția internă. Orice altă utilizare a lor este o perversiune care trebuie să ducă la consecințe patologice. Aceasta este părerea marelui ginecolog, Hagar, care spune: "Gratificarea impulsului sexual... dă naștere la femeie la formarea și creșterea tumorilor, provoacă numeroase tulburări mecanice și deschide calea infecțiilor... Numeroasele și diversele dezastre pe care le aduce în lume pasiunea sexuală dezlănțuită și nereglementată nu pot fi prevenite decât prin iluminare, moderație și continență".
Schimbul magnetic, în care organele de reproducere nu au niciun rol (în care nu are loc nicio masturbare) este cea mai rațională metodă de control al nașterilor. Cei care își închipuie că o astfel de viață sexuală este prea idealistă sau platonică pentru ei nu au decât să înceteze să mai bea și să fumeze și să își curețe tractul digestiv printr-o dietă vegetariană, pentru a constata că nu este așa, că, în schimb, este singura expresie sănătoasă și naturală a impulsului sexual, din care cealaltă se datorează iritației și stimulării produse de carne, pește, ouă, cafea, ceai, alcool și tutun. Când sângele este purificat, astfel de senzații și dorințe morbide încetează. Organele de reproducere sunt atunci folosite doar pentru scopul lor natural, procrearea. Fericirea castă care asistă la îmbinarea suflet - magnetism înlocuiește plăcerea perversă a emisiilor seminale.
Cei care înlocuiesc această relație sexuală castă cu vechea relație sexuală devitalizantă și patogenă vor descoperi marea ei superioritate. Una duce la o sănătate sporită; cealaltă duce la boli. Una duce la fericire, pace și satisfacție; cealaltă produce doar o iritabilitate morbidă, o poftă patologică care crește odată cu satisfacerea ei. Una duce la longevitate; cealaltă la senilitate și moarte prematură. Una reîncarcă, vindecă și întinerește corpul; cealaltă îl slăbește și îl distruge. Una face din căsătorie o curtare perpetuă; cealaltă la degenerare.

PARTEA III-a LEGILE DIETETICII

CAPITOLUL 7            VEGETARIANISM  - FUNDAMENTELE REGENERARII RASEI UMANE; DE CE ALIMENTELE DE ORIGINE ANIMALĂ SUNT NEIGIENICE  
Carnea este un articol alimentar inutil, toxic, patogen și extrem de dăunător. Acest lucru se întâmplă din cauza deșeurilor toxice care există în toate țesuturile animale, în special după moarte. Timp de mai multe ore după ce este ucis, celulele din corpul animalului continuă să trăiască, absorbind oxigen și materii alimentare și returnând dioxidul de carbon și substanțele toxice în sânge. Excreția acestor deșeuri, prin canalele obișnuite, nu mai este posibilă; acestea rămân în sângele venos care saturează carnea.
Aceste excremente toxice din carne (identice din punct de vedere chimic cu urina și având același miros ca și aceasta) sunt cele care se dizolvă în ceaiul și bulionul de vită și care îi dau gustul caracteristic. Atunci când acestea sunt spălate, lăsând doar fibrele proteice ale cărnii (care reprezintă singura hrană posibilă în carne), acest aliment este lipsit de gust. Prin urmare, aceste toxine sunt cele la care poftește mâncătorul de carne; când ele lipsesc, carnea își pierde farmecul.
Carnea este un stimulent cardiac; toxinele otrăvitoare pe care le conține acționează direct asupra inimii. Acest lucru este demonstrat de faptul că media bătăilor inimii unui vegetarian este de 58 la minut, în timp ce cea a unui carnivor este de 72. 1 500 de bătăi de inimă în plus la fiecare 24 de ore au ca rezultat o presiune foarte apreciabilă asupra forțelor vitale. Mâncatul de carne provoacă astfel hipertensiune arterială, boli de inimă, întărirea arterelor și senilitate prematură.
Este un fapt fiziologic faptul că intestinele omului, ca și cele ale altor animale frugivore, sunt de patru ori mai lungi decât cele ale animalelor carnivore. Intestinele acestora din urmă, pe lângă faptul că sunt scurte, au o căptușeală interioară netedă, pentru a asigura trecerea și asimilarea rapidă a conținutului putrezit. Pe de altă parte, intestinele umane sunt convolute, la fel ca și cele ale animalelor care trăiesc cu alimente vegetale. Atunci când carnea este introdusă în intestinele lungi ale omului, destinate digestiei lente a hranei frugivore, ea fermentează și se descompune rapid, generând toxine otrăvitoare care sunt transportate de sânge în tot corpul, ducând la un număr mai mare de boli. În timp ce sângele animalului carnivor este practic lipsit de acid uric, cel al omului carnivor este invariabil saturat de acesta. Acidul uric provoacă reumatism, gută și boli renale.
Faptul că carnea nu este o hrană naturală pentru om este demonstrat de faptul că plăcerea instinctivă cu care animalul își ucide prada este în mod normal străină naturii sale, ca și cea derivată din consumul de carne crudă și caldă, picurând sânge. În general, carnea trebuie să fie gătită, sărată și condimentată pentru ca apetitul cuiva să îi disimuleze originea. După ce observăm sacrificarea unui animal, ne pierdem pofta de a-l mânca.  Doar pentru că condițiile economice îi obligă pe anumiți indivizi să își petreacă viața în astfel de munci brutalizante, alții mănâncă atâta carne cât vor.
 Pofta de carne nu se datorează proprietăților hrănitoare ale acesteia, ci celor stimulatoare. Carnea, ca și alcoolul, se află într-o stare de fermentare bacteriană. Această descompunere, deși poate fi inhibată prin depozitare la rece sau prin substanțe chimice, se desfășoară într-un ritm accelerat de îndată ce intră în intestinele calde. Toxinele astfel generate, prin efectul lor stimulator asupra inimii, creează iluzia că carnea dă putere. Carnea nu numai că are un efect fiziologic similar cu cel al alcoolului, dar, așa cum subliniază Materlink, în "Templul îngropat", provoacă dorința de a bea alcool. Un stimulent ușor, repetat frecvent, își pierde efectul; și se caută unul mai puternic. Consumul de carne duce astfel la fumat, băutură, adaos de droguri și perversiune sexuală. Ca urmare a efectului său iritant asupra organelor genitale, carnea duce la masturbare în rândul copiilor și la excese sexuale în rândul adulților.
Ceea ce s-a spus despre carne se aplică în egală măsură la păsări, pește și ouă, toate acestea fiind alimente nenaturale și nesănătoase. Puiul și ouăle sunt puternice stimulente sexuale, în special atunci când sunt mâncate de copii - deoarece viața găinii este absorbită continuu în activitatea sexuală, iar ouăle sunt un produs ovarian. Cuvântul "fowl" este corect din punct de vedere fonetic ("murdar"), căci găina este o creatură murdară care se hrănește cu viermi, lăcuste, muște și alte insecte. Ouăle, indiferent de modul în care sunt preparate, sunt extrem de indigeste.
Cheagurile mari pe care le formează nu reușesc să treacă prin peretele intestinal delicat, pe care se depun sub forma unui strat gras și adeziv care împiedică digestia.
Smântâna, din cauza concentrației sale mai mari de globule mari de grăsime, este și mai constipantă. Untul este o grăsime supraconcentrată care nu formează țesuturi sănătoase. În schimb, ea transpiră prin piele, dând un miros perceptibil. Brânzeturile fermentate, întrucât se află într-o stare de putrefacție bacteriană, sunt, ca și carnea, foarte nocive.

NECESARUL DE PROTEINE
Individul mediu consumă mult mai multe proteine decât s-a constatat că sunt necesare din punct de vedere fiziologic.  Acest exces de proteine provoacă o presiune asupra inimii și rinichilor. În timp ce cantitățile suplimentare de carbohidrați pot fi stocate sub formă de grăsimi, deșeurile de proteine, dincolo de ceea ce rinichii sunt capabili să elimine, rămân în țesuturile organismului.
     Conform experimentelor recente, necesarul de proteine a fost plasat anterior de trei ori prea mare. S-a estimat că individul mediu nu are nevoie în mod normal de mai mult de 42 de grame de proteine în fiecare zi. Experimentele fiziologice din trecut, după ce au măsurat produsele finale ale descompunerii proteinelor excretate zilnic, au presupus în mod greșit că acestea proveneau din dezintegrarea țesuturilor musculare; și că o cantitate echivalentă de proteine trebuia să fie prezentă în alimentație. Dar nu s-a luat în considerare faptul că această eliminare a proteinelor și a produselor are loc indiferent dacă există sau nu activitate musculară și că depinde de cantitatea de proteine consumată și de concentrația toxinelor sale acide din sânge. Dacă se consumă mai puține proteine, are loc o mai mică eliminare a produselor sale finale. O concentrație suficient de mare de elemente alcaline în sânge previne scindarea și dezintegrarea prematură a moleculei proteice și, astfel, reduce necesarul de proteine.
 Proteinele nu furnizează energie musculară; tot ceea ce conțin sunt materiale de construcție cu care se construiesc noi țesuturi. Pe măsură ce copilul crește, are nevoie de tot mai puține proteine; la maturitate, este nevoie de o cantitate minimă. Acest lucru este demonstrat de diminuarea treptată a conținutului de proteine din laptele matern în timpul alăptării.
Semințele (susan, floarea-soarelui, dovleac, de pin, etc.) sunt cei mai buni înlocuitori ai proteinelor animale. Acestea conțin, în medie, de câteva ori mai multe proteine decât carnea, care are doar 15-20%. Proteinele din semințe, pe lângă faptul că sunt mai digerabile și mai puțin putrescibile decât cele din carne, neformând toxine acide, așa cum o face aceasta din urmă, sunt echilibrate de carbohidrați, grăsimi, minerale și vitamine, toate acestea fiind absente din carnea gătită.
Umila arahidă conține 29% proteine, 61% grăsimi și 11% carbohidrați, în timp ce carnea de vită are doar 18% proteine, 5% grăsimi și niciun carbohidrat; iar ouăle, 12% grăsimi și 5% carbohidrați. Untul de nuci, obținut din alune crude, migdale sau nuci de cocos, este mai ieftin și mai hrănitor decât untul de vacă. Leguminoasele (care conțin de la 20 până la 25% proteine) pot fi, de asemenea, folosite ca înlocuitori pentru carne, păsări, pește și ouă.
+
DE CE DIETA NATURALĂ A OMULUI ESTE FRUGIVORĂ
Animalele pot fi clasificate, în funcție de obiceiurile lor dietetice, în patru mari grupe: erbivore (calul), carnivore (leul), omnivore (porcul) și frugivore (maimuța). După cum reiese din examinarea următoarelor date anatomice, omul este o creatură frugivoră; dieta sa naturală constă în fructe și nuci. Acest lucru este așa din următoarele motive:
1. Animalele ierbivore și omnivore au copite, pentru a se deplasa pe câmpiile cu iarbă; cele carnivore au gheare, pentru a se apuca de pradă; în timp ce cele frugivore au mâini, pentru a culege fructele din copaci.
2.Animalele carnivore beau prin sorbirea apei cu limba; în timp ce omul și animalele erbivore beau prin aspirație. Limba primelor este aspră; cea a celor din urmă este netedă.
3.Animalele carnivore dorm ziua; omul și cele erbivore dorm noaptea.
4. Dinții animalelor carnivore au o duritate de cinci ori mai mare decât cei ai omului și ai animalelor frugivore. Primele au incisivii puțin dezvoltați și molarii ascuțiți, în timp ce ultimele au incisivii bine dezvoltați și molarii contondenți. Argumentul conform căruia omul este carnivor în mod natural sau omnivor datorită dinților săi "canini" este fals, deoarece acești dinți oculari (eye-teeth,?) sunt mult mai lungi la maimuța frugivoră, care îi folosește pentru a sparge nuci.
5.Conform clasificării animalelor, după tipul de placentă, realizată de Huxley, omul este frugivor. Placenta animalului carnivor este de tip zonal (zonary); cea a animalelor omnivore și erbivore este de tip nedeciudat (non-deciduate); în timp ce cea a omului și a animalelor frugivore este de tip discoidal.
6.În timp ce toate celelalte animale au patru picioare, maimuța superioară și omul au două mâini și două picioare cu unghii plate în loc de gheare sau copite. Primele privesc dintr-o parte în alta în timp ce se deplasează în patru labe; al doilea privește drept înainte în timp ce merge. Primele au coadă și glande mamare pe abdomen; cele din urmă nu au coadă și au glande mamare doar pe piept.
7. Canalul alimentar al animalului carnivor este de trei ori mai lung decât trunchiul său; este neted și nesaculat, astfel încât conținutul său putrescibil să poată fi asimilat și eliminat rapid. Cel al maimuței și al omului, în schimb, are o lungime de douăsprezece ori mai mare decât cea a trunchiului, fiind căptușit cu pliuri valvulare saculare, astfel încât conținutul său frugivor poate fi reținut pentru o perioadă relativ mai lungă.
8.Stomacul animalelor carnivore este un simplu sac; cel al animalelor erbivore are trei sau patru compartimente, în timp ce cel al celor frugivore are un duoden, sau un mic al doilea stomac.
9. Apendicele animalelor carnivore este un sac simplu; cel al animalelor erbivore este mai mare; cel al animalelor frugivore este și mai mare; iar cel al omului este cel mai mare dintre toate.
10. Anilmalele carnivore au glande sudoripare atrofiate și nu au pori pe piele. Animalele ierbivore și frugivore au pori și glande sudoripare funcționale.
11.  Glandele salivare ale animalelor carnivore sunt foarte mici și produc o secreție acidă care are un efect redus asupra amidonului; în schimb, cele ale omului și ale animalelor frugivore sunt bine dezvoltate și produc o secreție alcalină care are efect asupra amidonului.
12.Sucul gastric al carnivorelor are o influență descompunătoare și antiseptică asupra cărnii, în timp ce cel al omului este mult prea slab pentru a dezintegra fibrele rezistente.
13. Ficatul animalelor carnivore este foarte mult mai mare decât cel al omului sau al animalelor frugivore și este capabil să distrugă proporțional de zece până la cincisprezece ori mai mult acid uric.


CAPITOLUL  8    RELELE DEPENDENȚEI DE PÂINE

 
De ce grâul este un aliment nenatural:
Cerealele (cu excepția porumbului) nu sunt oferite de natură într-o formă pe care omul să o mănânce; ele nu sunt alimente naturale. Amidonul, care este principalul lor constituent, trebuie transformat în zahăr din fructe, prin acțiunea a numeroase enzime diferite, înainte de a putea fi asimilat. Prin urmare, este o mare economie de energie vitală obținerea acestui zahăr din fructe direct din fructe dulci, cum ar fi strugurii. Cerealele, sub toate formele, ar trebui să fie eliminate din alimentație și înlocuite cu glucidele predigerate din fructe. Acestea sunt obținute în starea lor naturală brută, echilibrată de minerale și vitamine organice (care contrabalansează tendința lor de formare de acizi), în timp ce amidonul din cereale, care este lipsit de gust și indigest atunci când este crud, este de obicei gătit sau copt, după care vitaminele sale sunt distruse, iar mineralele sale sunt anorganice și neasimilabile. Pâinea integrală de grâu, prin urmare, nu conține absolut niciun mineral organic sau vitamine. Amidonul din nuci este mai digerabil decât cel din cereale.

Cei care hrănesc caii au grijă să nu le dea niciodată cereale decât dacă fac o muncă grea; altfel există pericolul ca aceștia să se îmbolnăvească. Cu toate acestea, calul, care este un animal erbivor, este mult mai capabil să digere cerealele decât o poate face omul. Un cal hrănit cu cereale îmbătrânește mai repede decât unul hrănit cu iarbă.
 Indienii argentinieni Gauchos, care se hrănesc cu o dietă practic fără cereale, trăiesc în medie 125 de ani. Herodot povestește că un ambasador persan, întrebat de etiopieni cât trăiește poporul său, a răspuns: "șaptezeci de ani". Acesta din urmă a explicat viața lor scurtă prin faptul că mâncau "pământ", care era cuvântul pentru pâine.

    Consumul de pâine, ca și consumul de alcool, este un obicei pervers. Ambele indulgențe duc la întărirea arterelor. Fermentarea bacteriană a pâinii transformă o parte din amidon în alcool. Astfel, consumul de pâine este o formă indirectă de indulgență alcoolică. Pâinea fermentată este preferată de majoritatea oamenilor în locul azimelor, mai igienice, din cauza conținutului mai ridicat de alcool. Astfel, dorința de a mânca pâine și de a face alcool este aceeași; este o dorință de a mânca un material fermentat ale cărui toxine pot stimula inima și organele sexuale.
  Efectul imediat al pâinii asupra corpului uman (care nu se observă atunci când pâinea este folosită în mod obișnuit, dar este foarte evident atunci când este mâncată pentru prima dată după câteva luni) este foarte asemănător cu cel produs de un alcool ușor, și anume, amețeala cerebrală. Acest lucru se datorează faptului că pâinea, ca și alcoolul, absoarbe oxigenul din sânge, pe care îl saturează cu acid carbonic. Acest lucru duce la o precipitare a carbonului în capilarele cerebrale, ceea ce obstrucționează circulația creierului. Acest lucru nu se întâmplă atunci când se consumă porumb dulce crud, care este singura formă sănătoasă de cereale.

 Pâinea integrală de grâu este chiar mai acidă decât pâinea albă. Aceasta din urmă este constipantă și formează mucus, în timp ce tărâța ascuțită, cu peri ascuțiți, a celei dintâi irită și taie în mucusul delicat al intestinelor, producând o diaree cronică care este confundată cu o acțiune laxativă. Contrar opiniei novicilor în dietetică, pâinea integrală de grâu nu este un "aliment sănătos".

 Produsele din făină albă, amidonul de porumb și cerealele rafinate (cum ar fi făina de porumb bolted (?), orzul perlat, orezul alb și fulgii de ovăz din comerț) sunt foarte puțin igienice, deoarece embrionul și celuloza lor au fost îndepărtate , rămânând doar amidonul lipicios, constipant și formator de mucus. Prin acizii pe care îi generează în sânge, aceste alimente privează organismul de calciu (necesar oaselor) și de fosfor (necesar sistemului nervos). Din acest motiv,      o alimentație alcătuită în mare parte din cereale rafinate provoacă rahitism (o boală a oaselor), care nu se datorează faptului că cele aflate deja în organism sunt dizolvate - căci o perioadă de post nu va determina apariția acestor afecțiuni. Câinii hrăniți cu pâine albă mor mai repede decât cei care nu sunt hrăniți deloc. Folosirea pâinii albe de către copii întârzie dezvoltarea lor fizică și mentală normală. Făina albă a fost înălbită cu clor, care este un gaz otrăvitor.

Organele digestive umane nu au fost niciodată concepute pentru asimilarea amidonului din cereale, lucru dovedit de studiul ființei umane încă nepervertite, sugarul, care este incapabil să digere amidonul. Copiii mici evită instinctiv cerealele fierte. Amidonul se transformă în alcool; iar utilizarea continuă a pâinii duce la un depozit de carbon în stomac. S-a demonstrat că doar 5% din amidon este transformat în zahăr de către salivă, restul fiind trimis sub formă nedigerată în duoden. Pancreasul este apoi suprasolicitat pentru a produce suficiente enzime pentru a transforma acest lucru în zahăr. Acest lucru duce la diabet, o epuizare a pancreasului mai severă decât cea pe care o are în mod normal un consumator obișnuit de pâine.

 Diferitele cereale sunt variații degenerate și uscate ale unei cereale primordiale, porumbul. Porumbul dulce crud, direct de pe tulpină, este cea mai igienică formă de cereale. Deoarece porumbul nu are tendința de a forma depozite calcaroase sau de a provoca emisii seminale, așa cum au grâul și secara, el ar trebui folosit ca grâu de bază.

Pentru cei care se renunță la utilizarea pâinii și a cerealelor, se poate recomanda următoarea pâine de porumb nedospita (azimă), gustoasă și hrănitoare, fără drojdie. Aceasta se obține prin amestecarea făinii de porumb nemăcinată și măcinată cu piatră (nu cea cu șuruburi și tăiată cu oțel) cu apă, adăugând ulei de măsline și miere și coaptă în straturi plate și subțiri timp de aproximativ zece până la cincisprezece minute. Această pâine nedospită, se consumă împreună cu o salată de legume crude,, este un leac excelent pentru constipație. (Fermentarea pâinii de către drojdie este un proces de putrefacție incipientă; în timp ce praful de copt este un produs chimic dăunător. De aceea, pâinea trebuie consumată întotdeauna sub formă nedospită).

O persoană subjugată obiceiului de a mânca pâine își dorește acest aliment la fiecare masă; dar atunci când nu se mănâncă pâine o perioadă suficientă de timp, pofta pentru ea dispare. Acest lucru arată că pâinea nu este necesară în mod natural organismului uman și că dorința pentru ea este una artificială.

 Carob (?) (pâinea Sfântului Ioan) este o pâine coaptă la soare pe care natura a prevăzut-o pentru ca omul să o mănânce; ea ar trebui să fie în locul tuturor celorlalte cereale, inclusiv a porumbului. În timp ce amidonul din cereale trebuie transformat de către enzimele din salivă în maltoză, iar de către cele din duoden și intestinul subțire, în dextroză, roșcovele conțin un zahăr invertit care se transformă imediat în dextroză și este asimilat în stomac. Cu toate acestea, strugurii sunt chiar superiori roșcovei, deoarece conțin dextroză pură, sau zahăr din struguri, în formă proaspătă. Strugurii sunt cei mai buni înlocuitori ai pâinii și cerealelor.

CAPITOLUL 9  CONDIMENTE DAUNATOARE, STIMULENTE SI NARCOTICE;
EFECTELE NOCIVE ALE ZAHARULUI, SARII, CAFELEI, CEAIULUI, TUTUNULUI SI ALCOOLULUI

1. CONDIMENTE
CONDIMENTS
 "It is needless to say that ginger, spices, nutmeg, cinnamon, and all that class of condiments, however much they may vary in quality, are stimulating to a greater or lesser degree, and must be put on the list of "things forbidden" in the hygienic dietary. In doing away with spices and condiments we must also dispense with pickles; there is nothing in a pickle to redeem it from hopeless condemnation. The spices in it are bad, and the vinegar is a seething mass of rotteness, full of animaculae. Mustard is an irritant and a stimulant to the mucous membranes at all times, and for that reason, harmful. The citric acid of the lemon is appropriable by the system, and is one of the most wholesome acids known to us. It will readily take the place of vinegar."
"The extensive use of spices, salt, vinegar and chemical preservatives in the irrational preparation of our foods makes them unfit for the formation of healthy blood and tissues. Spices, especially pepper and vinegar, interfere with the formation of red blood corpuscules and, through their constant irritating effect upon the mucous membranes of the intestinal canal, are the chief contributory causes of chronic catarrh and cancer. Salted, pickled and spiced foods will  insiduously lead to overeating and to the craving for alcoholic beverages."
CONDIMENTE
 "Este de prisos să spunem că ghimbirul, condimentele, nucșoara, scorțișoara și toată această clasă de condimente, oricât de mult ar varia în calitate, sunt stimulante într-o măsură mai mare sau mai mică și trebuie puse pe lista "lucrurilor interzise" în dieta igienică. Eliminând condimentele și mirodeniile, trebuie să renunțăm și la murături; nu există nimic într-o murătură care să o salveze de la o condamnare fără speranță. Condimentele din ea sunt rele, iar oțetul este o masă clocotitoare de putreziciune, plină de animaculae. Muștarul este un iritant și un stimulent al mucoaselor în orice moment și, din acest motiv, dăunător. Acidul citric din lămâie este însușit de organism și este unul dintre cei mai sănătoși acizi pe care îi cunoaștem. Acesta va lua cu ușurință locul oțetului."
"Folosirea pe scară largă a condimentelor, a sării, a oțetului și a conservanților chimici în prepararea irațională a alimentelor noastre le face improprii pentru formarea unui sânge și a unor țesuturi sănătoase. Condimentele, în special piperul și oțetul, interferează cu formarea corpusculilor roșii din sânge și, prin efectul lor iritant constant asupra mucoaselor canalului intestinal, sunt principalele cauze care contribuie la apariția catarrului cronic și a cancerului. Alimentele sărate, murate și condimentate vor conduce insidios la supraalimentare și la pofta de băuturi alcoolice."

2. ZAHARUL
Zahărul rafinat (alb sau brun), glucoza, zaharina, zaharina, melasa și produsele lor (cum ar fi bomboanele, ciocolata, înghețata, bauturile carbogazoase indulcite, conservele de fructe, jeleurile, plăcintele, produsele de patiserie și prăjiturile) sunt extrem de dăunătoare. Zahărul alb a fost tratat cu substanțe chimice și a fost albit folosind oase de animale. Din cauza temperaturii ridicate la care a fost încălzit, în procesul de "rafinare", a fost redus la o stare cristalină, anorganică, în care nu poate fi asimilat de celulele corpului uman.
"Deși efectul său asupra sistemului este foarte stimulant, puterea energizantă a zahărului este depășită doar de reacția sa de fermentație, asemănătoare unei explozii, care are ca rezultat absorbția a ceea ce a mai rămas din oxigenul din stomac. După ce alimentele intră în stomac, din punct de vedere fiziologic, se întâmplă unul din două lucruri: fie digestia, fie fermentarea. Teoria comună conform căreia zahărul întărește și îngrașă se datorează alcoolului în care nu există absolut niciun fel de materii hrănitoare și grăsimi. Din acest motiv, noi transformăm inconștient laboratorul nostru gastric într-o distilerie alcoolică. Zahărul, atunci când este astfel transformat în alcool, are aparența de a da momentan individului o forță extraordinară, asemănătoare cu efectul obișnuit asupra sistemului atunci când este luat sub formă de rachiu sau lichior, când este băut ca băutură amețitoare.
  Dar, în loc să întărească și să vitalizeze sistemul, zahărul, de fapt, face contrariul, consumând organismul și descompunându-l. Are o acțiune deosebită de a elimina sângele din țesuturi. Deoarece este posibil ca organismul să utilizeze doar o mică parte din cantitatea de zahăr consumată efectiv, organele sunt suprasolicitate și au sarcina împovărătoare de a elimina și de a se descotorosi de surplus. Fructele și alimentele naturale conțin din abundență tot zahărul necesar pentru a satisface cerințele organismului. "*.
*Haves: Educator de sănătate
Efectele fiziologice ale zahărului alb și ale alcoolului sunt aproape identice. Amândouă se oxidează rapid, absorbind oxigenul din sânge și precipitând carbon anorganic pe mucoasa tractului digestiv și de-a lungul peretelui interior al arterelor. Căldura generată de această combustie a fost confundată de fiziologi cu calitatea de producător de energie a zahărului. Această căldură este identică cu cea rezultată în urma consumului de alcool. Ea se datorează oxidării compușilor de carbon din stomac.
Astfel, se generează dioxid de carbon, iar sângele se umple de acid carbonic. Acesta se combină chimic cu calciul din oase și dinți, formând un precipitat de carbonat de calciu care duce la întărirea calcaroasă a arterelor. Din acest motiv, copiii care mănâncă multe bomboane rămân mici și suferă de carii dentare. Adesea, preluarea zahărului în organism este urmată rapid de o durere de dinți.
 Calciul din sânge reglează bătăile inimii. Zahărul alb, prin precipitarea acestui calciu, face ca inima să bată excesiv de repede. Efecte similare urmează consumului de alcool. Inima este, de asemenea, forțată să bată mai repede din cauza scăderii concentrației de oxigen din sânge.
Efectele zahărului alb, ca și cele ale alcoolului, sunt cel mai pernicioase asupra creierului. Copilul dependent de dulciuri experimentează o ușoară intoxicație în urma indulgenței. Saturarea sângelui cu acid carbonic interferează cu circulația cerebrală, amorțește creierul și întârzie dezvoltarea mentală.
Dacă acest lucru este valabil pentru zahărul alb, nu este oare valabil pentru toate zaharurile? Trebuie să facem diferența între un zahăr natural și proaspăt, cum este cel din struguri, și un zahăr artificial și conservat, cum este zahărul alb sau chiar stafidele. Zahărul din struguri, dextroza, trece imediat în sânge după ce intră în stomac. Prezența forței vitale în el împiedică fermentarea sa. Cu toate acestea, dacă strugurii stau câteva zile și dacă această forță vitală se risipește, va începe să fermenteze, adică să se transforme în alcool.
Zahărul brut din trestie de zahăr, ca și strugurii, este foarte hrănitor; nu fermentează. Și așa cum stafidele sunt struguri a căror fermentație a fost împiedicată prin deshidratare, tot așa zahărul alb este o formă deshidratată și cristalizată a zahărului din trestie de zahăr. Atunci când se consumă un astfel de zahăr conservat, i se adaugă brusc umiditate. Acest lucru duce la o izbucnire a fermentației sale inhibate - mai ales în prezența acidului clorhidric din stomac. Prin urmare, fructele uscate, cum ar fi prunele, smochinele, curmalele, caisele, piersicile și stafidele, deși sunt mult mai sănătoase decât zahărul alb, nu sunt alimente cu adevărat igienice. În plus, așa cum se obțin de obicei, ele au fost tratate cu sulf sau îndulcite în mod artificial.


3. SARE
 Sarea de masă este o substanță chimică anorganică; nu a fost niciodată transformată de procesul vital al plantei. Ea acționează asupra organismului mai degrabă ca un drog decât ca un aliment, afectând grav organele digestive, inima și rinichii. Ea absoarbe rapid umezeala și usucă deșeurile care, altfel, ar trebui să fie eliminate. În acest fel, provoacă obezitate. Dependența de sare are ca rezultat o tensiune arterială ridicată. Sarea de țelină (țelină deshidratată pulverizată) este o formă igienică și organică de clorură de sodiu. Aceasta se găsește acum pe piață; și ar trebui să înlocuiască sarea comună.
 "Cu siguranță, avem nevoie de sarea comună, așa cum avem nevoie de fier și de potasă, de sulf și de calcar și de alte săruri minerale; dar nimeni nu se gândește să presară calcar, potasiu și plombe de fier peste mâncarea sa, la fel de bine. Nu există niciun motiv în plus pentru care ar trebui să presărăm clorură de sodiu, sau sare comună, peste mâncarea noastră, așa cum nu există niciun motiv pentru care ar trebui să presărăm oricare dintre celelalte săruri. Ambele sunt substanțe la fel de minerale; și, prin urmare, ambele sunt inutilizabile de către sistem. Sarea nu poate avea mai multe motive pentru a o introduce pe una în sistem în această formă brută decât pentru a o introduce pe cealaltă."
Efectele rele ale sării nu sunt în general cunoscute de cei pasionați de folosirea ei la masă. Sarea obișnuită este o substanță foarte stabilă, care nu poate fi digerată, descompusă sau utilizată de sistemul nostru. Ea este excretată neschimbată. Fiecare celulă din sistem care vine în contact cu sarea se contract. În acest fel, are un efect general de întărire a țesuturilor. Aceasta topeste corpusculii de sânge(?). Obstrucționează circulația generală și absorbția și perturbă osmoza naturală, sau filtrarea, prin mucoasa sau membrana de serie(?).  

4. TUTUN
Tutunul, care conține nicotina, otravă violentă, are un efect narcotic asupra centrilor cerebrali superiori și asupra sistemului nervos în general, afectând grav inima, plămânii, mușchii și organele digestive, întârziind dezvoltarea normală și ducând la un declin fizic și mental prematur. Fumatul interferează cu procesul de oxidare și de reînnoire a țesuturilor și are un efect extrem de nociv asupra organelor genitale feminine, provocând afecțiuni patologice la nivelul acestora (atunci când fie femeia însăși, fie soțul ei fumează). Nicotina este o formă de drog; ea paralizează nervii și amorțește creierul. Utilizarea sa persistentă duce la neurastenie și nebunie.
Tutunul "tinde să otrăvească și să paralizeze organele generatoare ale ambelor sexe și adesea ucide sămânța. Este o lege a economiei animale că nicio parte a sistemului nu poate fi stimulată sau abuzată, fără ca o cheltuială sau o taxă să fie pusă pe seama celorlalte organe. Exaltarea sau narcotizarea creierului și a nervilor prin folosirea alcoolului și a tutunului sunt obținute cu prețul teribil al pierderii puterilor sexuale... Tutunul introduce în sistem o otravă de rang înalt. Glandele sunt deosebit de conectate simpatic cu toate celelalte părți ale corpului și toate devin otrăvite, în special glanda testiculară. Nicotina distruge funcția nervului inhibitor care controlează acțiunea inimii, distrugând, de asemenea, funcția celulelor cerebrale.
 Țesutul celular este saturat cu nicotină, care apare sub forma unor mici noduri staționare în țesut, producând adesea o inimă de tabac."
Fumatul, ca și băutura, merge mână în mână cu consumul de carne. Adoptarea unei diete vegetariene face să se piardă atât dorința de tutun ca și cea de alcool, căci starea de iritare și de neliniște indusă de carne, pe care aceste narcotice erau luate pentru a o potoli, nu mai există.

5. ALCOOLUL
Alcoolul, în orice cantitate și sub orice formă, fie că este whisky, vin sau bere, otrăvește inima, ficatul, rinichii și sistemul nervos, trezind tendințe sexuale morbide și provocând o degenerare treptată a creierului. Consumul unei cantități mari de alcool produce efecte accentuate; consumul unei cantități mici duce la efecte mai puțin vizibile. Acestea din urmă, dacă se acumulează pentru o perioadă suficientă de timp, se vor manifesta însă sub forma unor procese patologice și degenerative. Demența senilă (care este o formă agravată a senilității obișnuite) este un astfel de efect secundar al alcoolismului cronic. Consumul de alcool provoacă insuficiență cardiacă, întărirea arterelor, boli hepatice și renale, reumatism, obezitate, hipertensiune arterială și nebunie. Efectele patologice ale alcoolului, mai ales atunci când se apropie bătrânețea, sunt foarte asemănătoare cu cele ale cărnii, doar că sunt mai grave. "Degenerarea generală fizică și mentală, cu avertizarea marcată a facultăților intelectuale, sunt rezultatele finale ale obiceiului de a consuma alcool."


CHAPTER X
VITAMINE ȘI MINERALE ORGANICE
Vitaminele și mineralele organice sunt cele mai importante elemente  în nutriție. În timp ce proteinele furnizează material azotat pentru susținerea țesuturilor musculare și în timp ce carbohidrații și grăsimile furnizează compușii carbonați pentru producerea căldurii, mineralele organice sunt cele necesare pentru activitatea și bunăstarea principalelor organe interne. Aceste minerale pot fi asimilate în formă organică numai atunci când sunt în combinație cu țesuturile vegetale, nu în forma anorganică în care se găsesc în pământ. În legumele și fructele crude, aceste minerale organice sunt prezente în combinație cu energia solară absorbită, sau vitaminele. Aceste "vitamine" există doar în combinație cu mineralele organice; 2 ele nu au fost niciodată izolate. De fapt, ele sunt manifestări ale structurilor moleculare complexe în care sunt apoi organizate aceste minerale. De îndată ce acestea sunt descompuse prin acțiunea căldurii și sunt dizolvate în molecule anorganice mai simple, "vitaminele" dispar.
1. DE CE ALIMENTELE GĂTITE SUNT NEIGIENICE
 Căldura care depășește punctul de fierbere rupe afinitatea liberă a moleculei organice, provocând fuga forței solare (vitaminele) conținute și transformă mineralele într-o formă anorganică, mai stabilă, în care sunt neasimilabile. În cazul legumelor, aceste minerale organice sunt cele mai importante elemente pe care le conțin și de care organismul are nevoie. Spanacul fiert, care este recomandat atât de mult, nu conține niciun fel de minerale organice și, prin urmare, este lipsit de valoare ca produs alimentar. Mineralele sale au fost transformate în minerale anorganice și au aceleași efecte nocive ca un medicament care conține fier anorganic. același lucru este valabil și pentru toate celelalte legume gătite.
 Procesul de gătire dizolvă, precipită și transformă mineralele anorganice conținute în legume, distrugând în același timp vitaminele acestora. Coacerea produce efecte similare. Prin urmare, toate alimentele gătite sunt dăunătoare; mineralele pe care le conțin sunt neasimilabile și otrăvitoare. În plus, alimentelor gătite le lipsește forța vitală prezentă în alimentele crude (vitaminele), care împiedică fermentarea. Prin urmare, atunci când sunt luate în intestine, ele se descompun rapid, rănind mucoasa mucoasă a tractului digestiv și formând toxine în sânge.
  Alimentele gătite sunt moarte. Alimentele crude, pe de altă parte, sunt vii. Prin alimentarea celulelor noi, care se formează continuu, cu hrană crudă, vie, corpul poate fi menținut într-o stare de tinerețe perpetuă. Bătrânețea se datorează unei acumulări de impurități în organism, transmise de la o celulă veche la una nouă. O alimentație crudă va curăța organismul de aceste impurități. Ea va preveni și va vindeca bătrânețea.
2. FUNCȚIILE FIZIOLOGICE ALE MINERALELOR ORGANICE:
În trecut, mineralele organice erau considerate elemente nutritive de importanță minoră; în manualele de dietetică, ele erau denumite "cenușă". Cu toate acestea, descoperim acum că ele sunt cele mai importante elemente în nutriție. Dacă acestea lipsesc sau sunt deficitare, indiferent cât de multă hrană mănâncă o persoană, aceasta va fi pe jumătate înfometată. Acest lucru se întâmplă deoarece glandele endocrine, care guvernează metabolismul celular și bunăstarea tuturor organelor, sunt dependente de aceste minerale organice. Fără ele, ele nu-și pot produce secrețiile. Glandele tiroidiene, de exemplu, au nevoie de iod; pancreasul, de siliciu. Cei mai mulți oameni mor literalmente de foame, deși mănâncă prea mult, din cauza unei carențe a acestor minerale organice în alimentație. Mineralele organice sunt conținute în legumele și fructele crude.

Otto Caroque, în lucrarea sa "Alimentele naturale", scrie:
"Deși sărurile organice nu constituie decât o cantitate relativ mică în organism, aproximativ 5%, ele dețin, totuși, cheia aproape tuturor manifestărilor materiale ale vieții; ele sunt constructorii celulelor și țesuturilor sănătoase și normale, dându-le fermitate și formă. Ele sunt transportoare de electricitate vitală și magnetism, reîncărcând în permanență dinamul uman.
Sunt transmițători de electricitate și magnetism vital, care reîncarcă în mod constant dinamul uman. Sunt purtătorii oxigenului dătător de viață către toate celulele corpului, eliminând în același timp produsele de oxidare. Sunt factori esențiali în digestie și asimilare și ingrediente importante ale sucurilor digestive, reglând schimbul osmotic între limfă și toate organele și glandele, precum și al sistemului nervos.
"Reacțiile chimice din celule, care constituie baza fizică a vieții, au loc între substanțe aflate în soluție, iar reacțiile chimice normale din celule sunt posibile prin intermediul sarcinilor electrice purtate de aceste săruri în soluție. Prin atributele lor electrochimice deosebite, sărurile organice întrețin, prin urmare, o relație foarte importantă cu aproape toate fluidele digestive și cu secrețiile diferitelor glande, menținând un echilibru adecvat între asimilare și eliminare, asigurând astfel dezvoltarea și funcționarea normală a organismului."
 Principalele minerale organice, care intră în componența corpului uman, precum și a legumelor și fructelor crude, pot fi împărțite în două grupe, cele alcaline și cele care formează acizi. Din primele fac parte potasiul, sodiul, calciul, magneziul, fierul și manganul; din cele din urmă, fosforul, sulful, siliciul, clorul, fluorul și iodul.
  Aceste douăsprezece elemente, pe lângă oxigen, hidrogen, carbon și azot, constituie "pietrele de temelie" fiziologice ale corpului uman. Fiecare legumă și fruct crud conține, în proporții diferite, toate aceste minerale organice. Unele au mai mult din unul, altele, mai mult din altul.
POTASIUL, un element necesar ficatului (pentru formarea glicogenului), mușchilor, corpusculilor roșii din sânge și creierului, este prezent în concentrație mare în toate fructele și legumele. Roșiile conțin mai mult potasiu decât orice alt membru al regnului vegetal. Kale, rubarba și țelina sunt, de asemenea, bogate în potasiu.
SODIUL, care este necesar pentru neutralizarea acidului carbonic în plămâni, pentru formarea salivei, pentru conducerea curenților electrochimici în sânge și în limfă și (ca constituent al bilei) pentru emulsionarea grăsimilor, se găsește în cea mai mare cantitate în țelină, spanac, sfeclă de zahăr, roșii, ridichi, ridichi, căpșuni, sparanghel, morcovi, praz, smochine și mere sunt următoarele cele mai bogate în sodiu.
  CALCIUL, care este necesar pentru formarea dinților și a oaselor, pentru producerea globulelor roșii din sânge, pentru respirație și pentru bătăile inimii, este prezent în cea mai mare concentrație în varză, mărar, salată verde, păpădie, spanac, napi, lămâi și portocale sunt la fel de bogate în calciu.
  MAGNEZIUL, care se găsește în plămâni, mușchi, creier și oase (dând duritate scheletului), se găsește în cea mai mare cantitate în roșii, de asemenea în spanac, salată, mărar, păpădie și varză.
     FIERUL, care, ca element constitutiv al hemoglobinei din globulele roșii, este esențial pentru respirație și oxidare, se găsește în cea mai mare concentrație în salată, praz, spanac, căpșuni, ridichi, ridichi, ceapă, anghinare, castraveți, roșii, prune, țelină, morcovi, cireșele  și strugurii sunt, de asemenea, bogate în fier.
MAGNEZIUL este conținut în globulele roșii din sânge. Se găsește împreună cu fierul și are funcții similare de îndeplinit.
FOSFORUL este elementul de care au nevoie în principal creierul și sistemul nervos, fiind, de asemenea, un constituent esențial al nucleo-proteinelor din țesutul muscular al oaselor și al lichidului seminal: Alimentele cele mai bogate în fosfor sunt ----- , urmează ridichile (mari), cresonul de apă, acrișorul, dovleacul, castraveții, varza de Bruxelles și conopida.
SULFUL este un constituent al hemoglobinei, al proteinelor din toate țesuturile și al sărurilor de acid sulfuric care au o influență antiseptică în canalul alimentar. Kale conține cel mai mult sulf. Varza de Bruxelles, mărarul, cresonul de apă, varza și conopida sunt, de asemenea, bogate în acest element.
SILICIUL se găsește în țesuturile musculare, în păr, în unghii și în pancreas (sub formă de acid silicic). Salata verde este cea mai bogată în siliciu. Păpădia, păpădia, castraveții, ceapa și spanacul sunt, de asemenea, bogate în acest element.
CLORUL este un ingredient esențial al acidului clorhidric din stomac și al clorurii de sodiu din sânge. Roșiile conțin cel mai mult clor. Țelina, mărarul, salata verde, spanacul, varza, ridichile, păstârnacul, morcovii și varza sunt, de asemenea, bogate în clor.
FLUORUL este un constituent important al smalțului dinților și al irisului ochiului.
IODUL este necesar pentru producerea tirozinei de către glanda tiroidă. Se conține în cele mai mari cantități în plantele marine, ananas, usturoi, sfeclă, praz și ceapă roșie.

CAPITOLUL 11  DIETA IGIENICĂ
 După cum se poate observa din analize, roșiile sunt bogate în trei minerale organice importante, potasiu, magneziu și clor. De asemenea, ele au concentrații ridicate ale celorlalte minerale, precum și ale vitaminelor A, B, C. Datorită proprietăților lor dătătoare de sănătate, roșiile ar trebui să fie folosite în cantități mult mai mari decât în prezent. Ar trebui să li se dea copiilor pentru a fi consumate întregi, ca un fruct - mai multe la o masă.
     Alimentele pot fi împărțite în două clase:
 1.Cele care generează toxine acide în sânge, care sunt excretate sub formă de mucus sau depuse sub formă de puroi). Printre aceste alimente se numără (în ordinea capacității lor de a genera mucus): alimentele de origine animală, peștele, ouăle, produsele lactate, cerealele, fructele uscate (cum ar fi stafidele, smochinele, prunele și curmalele), nucile și legumele gătite. (potrivit lui Arnold Ehter mai degraba leguminoasele)
 2.Cele care nu formează mucus, sau igienice: Cele care furnizează sângelui elementele minerale necesare pentru desfășurarea procesului vital, precum și pentru dizolvarea și eliminarea puroiului). Aceste alimente includ doar legumele crude și fructele crude.

Vaca și alte animale erbivore trăiesc din cea de-a doua clasă de alimente și obțin din ele tot ceea ce este necesar pentru formarea țesuturilor sănătoase. Corpul uman poate face la fel. Cum obține vaca suficiente proteine, când iarba pe care o mănâncă conține atât de puține?      Acesta este obținut din azotul atmosferic, care este absorbit de plămâni, unde, într-un mod similar cu cel care se întâmplă în frunzele unei plante, se combină cu dioxidul de carbon, fosforul, sulful și alte elemente pentru a forma proteine. Trecând treptat de la proteinele animale la brânza și leguminoase și, în cele din urmă, la nuci, se poate, în timp, să se renunțe complet la alimentele proteice și, asemenea vacii, să se obțină toată hrana azotată necesară din atmosferă.
 Vechea teorie a caloriilor se baza pe premisa că noi obținem căldură și energie din arderea carbohidraților și a grăsimilor. Aceasta era însă o credință falsă. Experimentele de post în care, după o anumită zi de post, nu s-a mai înregistrat nicio pierdere în greutate, fără o scădere continuă a forței termice și a energiei corporale, dovedesc că sursa de căldură și de putere vitală nu este oxidarea compușilor de carbon, ci electricitatea eterică care se revarsă direct în și prin sistemul nervos.
Prin urmare, corpul uman nu are nevoie de alimente proteice sau carbonate. Singura dietă igienică este cea dată omului la început, așa cum este descrisă în Geneză, compusă din ierburi și fructe crude. O astfel de dietă va furniza corpului uman toate elementele necesare pentru funcționarea sa perfectă.
 Cu toate acestea, la majoritatea oamenilor, capacitatea de a obține proteine din atmosferă, precum și căldură și energie din eter, se află într-o stare foarte latentă; în consecință, este necesară o tranziție treptată de la dieta nefirească la cea naturală, pentru ca schimbarea să nu implice o pierdere prea bruscă de greutate. Din acest motiv, postul nu este nici benefic, nici recomandabil - cu excepția celui care a trecut prin toate etapele intermediare și a ajuns în cele din urmă la stadiul în care nu mai are nevoie de hrană pământească, ci este capabil să obțină toate elementele de care are nevoie din surse atmosferice, eterice și solare.
Trebuie să se avanseze de la una la alta dintre dietele următoare atât de repede cât instinctul nutritiv nou trezit este capabil să o facă, mâncând întotdeauna numai ceea ce este plăcut simțului natural al gustului și fără a se forța niciodată dincolo de propriile capacități prin simpla decizie intelectuală. Copilul dietetic trebuie să învețe să se târască înainte de a putea merge. El nu trebuie pus pe picioare prea brusc.
1. DIETA FĂRĂ SÂNGE:  Eliminarea cărnurilor roșii și înlocuirea lor cu carne albă, pește și ouă.
 2.DIETA FĂRĂ CARNE:  Folosirea peștelui, ouălor și produselor lactate în locul cărnii.
 3. DIETA VEGETARIANĂ:  Eliminarea tuturor alimentelor de origine animală, inclusiv a peștelui și a ouălor, folosind, ca înlocuitor, brânza proaspătă de burduf și legumele. Pâinea albă trebuie înlocuită cu pâine integrală, cafeaua cu cereale de smochine (fig-cereal for coffee), zahărul brun cu zahărul alb și sarea de țelină cu sarea de masă.
 4. DIETA CU ALIMENTE CRUDE: Aceasta constă doar în legume crude, fructe, cereale și nuci. La micul dejun, trebuie consumat grapefruit, portocale sau pepene galben, sau altfel o salată de fructe acoperită cu semințe sau nuci rase. La prânz, o salată de legume crude, compusă din varză, morcovi, castraveți, salată verde, roșii, ardei, ceapă verde, spanac, țelină și anason, în diferite combinații. Pentru cei care au dinții slabi, aceste legume pot fi măcinate împreună într-o formă suculentă și pulpantă cu ajutorul unui tocător de alimente. Această salată poate fi asezonată cu pătrunjel și usturoi tocat fin. Se amestecă apoi cu nuci măcinate sau mărunțite; se adaugă suc de lămâie și ulei de măsline. Salata de mai sus, consumată împreună cu pâine de porumb nedospită constituie o masă completă și este cel mai sigur leac pentru constipație, la fel ca și o salată de fructe amestecată cu nuci rase și smochine sau curmale. Altfel, nucile pot fi mâncate împreună cu stafide, smochine sau curmale, iar fructele, inclusiv roșiile, pot fi consumate întregi.
5. DIETA CU LEGUME CRUDE, FRUCTE ȘI SEMINȚE ȘI NUCI: Aceasta presupune înlocuirea cerealelor cu nuci. Este asemănătoare cu dieta precedentă, cu excepția faptului că nu se folosesc cereale. Unii pot elimina legumele și pot trăi din fructe și nuci - în cele din urmă nu folosesc fructe uscate și mănâncă numai fructe proaspete și nuci.
 6. DIETA IGIENICĂ: Toate dietele de mai sus sunt, într-o măsură mai mică sau mai mare, neigienice. Aceasta este singura cu adevărat higienică. Ea nu conține alimente care formează mucozități și constă numai din legume și fructe crude. Această dietă va ajuta la învingerea oricărei boli, deoarece bolile sunt cauzate de o alimentație producătoare de mucus și demineralizată.
 7. DIETA FRUCTELOR (Constă în fructe crude. Legumele sunt alimente de o vibrație mai joasă decât fructele și sunt destinate mai degrabă animalelor decât omului. Așa cum, în procesul de dezvoltare, se dobândește o aversiune față de mâncarea animalelor, tot așa, mai târziu, se dezvoltă același sentiment în ceea ce privește uciderea și consumul de plante).
8. DIETA CU RAZE COSMICE: Aceasta este dieta Supraomului care nu mai are nevoie de hrană pământească, ci o poate obține numai din radiațiile cosmice, sursa întregii vieți și a întregii alimentații. Soarele emite raze cosmice; și tocmai aceste radiații invizibile sunt cele care trezesc semințele de sub pământ pentru a germina primăvara. La fel și razele cosmice generează electricitatea vitală în celulele corpului uman. În timp ce celelalte diete descrise mai sus asigură o mai mare longevitate, numai această dietă cu raze cosmice face posibilă nemurirea fizică.
  O masă pe zi este pe deplin suficientă. Aceasta trebuie să fie consumată la prânz, când energia solară și cea fiziologică sunt la apogeu. Cei care au mâncat trei mese pe zi ar trebui să elimine mai întâi micul dejun, apoi cina.


CAPITOLUL 12    CAUZA SI VINDECAREA BOLILOR

 Pentru fiziologul modern, corpul uman este un mecanism glandular. Fiecare organ se află sub controlul anumitor glande endocrine, care îl activează și îl energizează prin secrețiile lor. Tulburările oricărui organ sunt acum urmărite până la o origine glandulară, până la o deficiență de hormoni activatori. Știința medicală din trecut s-a ocupat mai degrabă de efecte decât de eliminarea rădăcinilor lor interne. Știința medicală a viitorului va lucra cu cauzele, mai degrabă decât cu efectele bolilor. În prezent, urmărim aceste cauze până la perturbări ale glandelor endocrine.

 Glandele endocrine sunt centrele metabolismului mineral. Fiecare dintre aceste glande extrage din sânge anumite minerale organice, obținute din alimentele asimilate, transformându-le în secrețiile sale, care sunt apoi trimise înapoi în fluxul sanguin, pentru a fi transportate la anumite organe, sau la sistemul fiziologic pentru revigorarea lor. Dezvoltarea normală, funcționarea normală a acestor organe depind în întregime de aportul normal al hormonilor glandulari la care ele răspund din punct de vedere simpatic. O deficiență sau o absență a acestor hormoni le va face să fie slabe, devitalizate și supuse la infecții bacteriene.  Patologii din trecut credeau că bacteriile sunt cauza fundamentală a bolilor organice.
  Acum știm că aceasta a fost o presupunere falsă, că bacteriile nu se pot dezvolta în țesuturile sănătoase, așa cum nu pot trăi nici la soare, ci doar acolo unde există devitalizare și unde este prezentă materia în putrefacție.
Până acum am urmărit tulburările fiziologice până la o origine glandulară. Atunci când orice organ funcționează greșit, sediul problemei nu se află în acel organ, ci în glanda sa endocrina, dar ce determină starea glandei endocrine? Ce o face să meargă prost? Glandele endocrine, ca centre ale metabolismului mineralelor, nu-și pot produce secrețiile decât dacă obțin suficiente minerale din sânge. Aceste minerale proveneau inițial din alimente. Dacă alimentația nu conține suficiente din aceste minerale organice, glandele endocrine vor fi înfometate (indiferent cât de multă mâncare se consumă), iar organele corespunzătoare vor fi devitalizate și, în consecință, bolnave.
  "Cauza principală a bolii și a morții, din punct de vedere pur fizic, este în principal foamea de minerale datorată unei alimentații greșite. Într-adevăr, dieta actuală a lumii civilizate neinformate este una foarte pervertită. Ea constă în principal din carne, pâine din făină albă devitalizată, zahăr alb rafinat devitalizat și grăsimi animale. Asta înseamnă că este foarte săracă în săruri organice esențiale, dar foarte bogată în proteide și carbohidrați. Oamenii se autoconving că totul trebuie gătit, prăjit, copt, fiert, sărat, condimentat și îndulcit înainte de a fi bun de mâncat. Această dietă nenaturală suprastimulează sistemul cu otrăvuri de albumină și gaz carbonic, care stau la baza tuturor dereglărilor funcționale și a bolilor" *.
Deoarece cauza de bază a bolii este o deficiență de minerale organice în alimentație, tratamentul acesteia constă în furnizarea acestora organismului prin alimente bogate în ele, cum ar fi legumele și fructele crude. Astfel, glandele enocrine înfometate vor obține elementele de care au nevoie pentru fabricarea secrețiilor lor, iar organele afectate vor fi întărite și vitalizate. Acest lucru le va permite să reziste la descompunerea bateriilor, care este posibilă doar în timp ce acestea se află într-o stare devitalizată. Simptomele vor dispărea apoi, iar boala va lua sfârșit. Deja am vindecat beri-beri și rahitismul în acest mod rațional. Va veni vremea când TOATE BOLILE vor dispărea prin mijloace atât de simple, prin înlăturarea cauzei dietetice fundamentale.
 * ?

1. ERORILE TEORIEI GERMENILOR
Din acest punct de vedere, putem vedea nebunia încercării de a învinge boala prin inhibarea activității bacteriilor prin intermediul antitoxinelor. Această suprimare temporară a simptomelor nu înlătură cauza de bază a problemei, prezența în organism a unor deșeuri în putrefacție, a căror descompunere și eliminare era realizată de bacterii. Această materie morbidă provenea inițial dintr-o hrană greșită. Boala nu este altceva decât o eliminare indirectă a materiei reziduale. Patologia este studiul diferitelor modalități de eliminare a acestor materii reziduale. Cauza fundamentală a bolii este toxemia, saturarea sângelui cu acizi proveniți din alimentele care formează mucozități.
Adevăratul medic nu este preocupat de îndepărtarea superficială a simptomelor, ci de eliminarea cauzei lor, care nu poate fi realizată decât printr-o purificare a sângelui. Printr-o dietă cu legume și fructe crude (pentru afecțiuni cronice) sau o dietă cu sucuri de legume și fructe crude (pentru afecțiuni acute), el neutralizează toxinele acide din sânge, făcându-l alcalin. Prin irigații inernale, el face o curățare temeinică a tractului intestinal, pentru a inhiba formarea de noi toxine. (Laxativele chimice, cum ar fi laptele de magneziu, nu trebuie folosite niciodată, deoarece acestea absorb apa din sânge, ceea ce duce la o concentrație mai mare de toxine în acesta).  Medicul care "luptă" împotriva unei boli, luptă împotriva eforturilor organismului de a se vindeca singur, deoarece boala nu este o entitate malignă (nu se datorează invaziei unor "spirite rele" antagoniste sau a echivalenților lor moderni, germenii), ci este un proces natural de autopurificare fiziologică, o eliminare a deșeurilor în exces, dincolo de ceea ce organele excretoare pot elimina în mod normal. Descrierea de mai sus se aplică în special în cazul bolilor acute. Bolile cronice împărtășesc mai degrabă natura unei înfometare minerale lente.
Profesorul Rudolf Virchov. marele fiziolog german, spunea: "Nu există nici o boală care să nu fie o boală degenerativă: "Se pune prea mult accent pe "teoria germenilor". Microorganismele se găsesc, de obicei, acolo unde există o boală; ele se găsesc, de asemenea, și acolo unde nu se poate constata nicio boală. Prin urmare, microbii pot fi rezultatul și nu cauza bolii. Dacă aș putea trăi din nou, mi-aș dedica viața pentru a dovedi că microbii își caută habitatul lor natural, țesutul bolnav, în loc să fie cauza țesutului bolnav."
Vaccinarea, ca și administrarea de antitoxine, este, prin urmare, o practică irațională, periculoasă și pernicioasă. Ea este adesea cauza sifilisului, a tuberculozei, a erizipelului, a scorbutului, a cancerului, a otrăvirii limfatice și a epidemiilor de variolă însăși. A provocat nenumărate decese la sugari și copii. Pe cei pe care nu i-a ucis, i-a otrăvit pe viață.
 Păstrând puritatea sângelui copilului, printr-o alimentație igienică, aer curat și soare, se poate garanta o imunitate durabilă la variolă, precum și la orice altă boală. Vaccinarea, pe de altă parte, umple sângele cu materii otrăvitoare (puroi obținut din rănile unui animal sifilitic), ceea ce duce la un mare număr de boli, inclusiv la variolă. Variola este o boală de piele, datorată condițiilor neigienice și alimentelor proaste, nu germenilor. Variola vacii pe care Jenner a observat-o era o boală a animalului obținută de la o lăptăreasă sifilitică. Epidemiile nu se datorează în mod fundamental unor bacterii, ci unei stări de nesănătate a unui număr mare de oameni, ca urmare a unei alimentații, a unor condiții de viață și a unui climat neinformat.
Amigdalele sunt glande limfatice care filtrează impuritățile din sânge. Mărirea lor se datorează faptului că sistemul este umplut cu materii toxice provenite din alimente greșite (cum ar fi pâinea, cerealele, zahărul alb, produsele lactate, înghețata, carnea, puiul, peștele și ouăle). Îndepărtarea amigdalelor privează organismul de un organ glandular important, ceea ce duce la întârzierea dezvoltării normale după pubertate, (căci amigdalele sunt în legătură intimă cu glandele sexuale și tiroidiene). Prin purificarea sângelui printr-o dietă cu fructe, această materie morbidă din amigdale poate fi redisolvată și eliminată.
 Cele mai multe operații sunt atât inutile, cât și dăunătoare. Puroiul nu este generat de bacterii, ci este precipitat din sânge, provenit din alimente proaste. Dacă nu se mai consumă alimente care generează puroi și dacă se alcalinizează sângele printr-o dietă cu legume și fructe crude, substanța toxică care a fost anterior precipitată poate fi dizolvată din nou și transportată către organele de eliminare.  Orice abces și orice excrescență din organism poate fi în acest fel făcută să dispară. Apendicita nu este altceva decât o obstrucție intestinală acută care poate fi vindecată fără operație prin irigare internă și prin post cu sucuri de fructe.
 Toate medicamentele sunt otrăvuri anorganice. În timp ce înlătură temporar simptomele exterioare, ele provoacă stări interne mai grave. Aparentul efect curativ al unui medicament se datorează faptului că, după administrarea lui, forța vitală încetează să mai expulzeze materia morbidă (care expulzare apare sub forma simptomelor externe) pentru a expulza medicamentul anorganic mai otrăvitor.
Thomas Edison spunea: "Medicul viitorului nu ne va administra doze de medicamente, ci își va instrui pacienții în ceea ce privește cauza și prevenirea bolilor . Zeul grec al vindecării, Asclepiede, "respingând utilizarea medicamentelor, se rezuma tot leacul la administrarea dietei".  
  Cariile dinților sunt cauzate de un sânge acid, din cauza consumului de carne, făină albă, zahăr alb și alte alimente similare, care sunt deficitare în minerale organice. Dentiștii sunt complet inutili, cu excepția faptului că îi scapă pe oameni de excesul de bani. Cariile nu se datorează unei acțiuni bacteriene din exterior, ci unei dizolvări interne a calciului dentar de către acizii din sânge. O dietă naturală, bogată în minerale alcaline, va preveni și va vindeca cariile dentare fără a necesita un tratament extern. Cavitățile nu trebuie să fie umplute cu metal; sângele acid dizolvă acest metal și formează puroi dedesubt. Pasta de dinți, pudra de dinți și periuța de dinți sunt neigienice. Nici un produs chimic nu ar trebui să fie introdus vreodată în gură. Cel mai bun mod de a curăța dinții este cu o felie de lămâie, care este un antiseptic natural. Folosirea zilnică a verzei crude va furniza sângele cu calciu pentru a forma dinți puternici și sănătoși. Zahărul dizolvă calciul dinților; de aceea nu trebuie mâncat dacă se dorește evitarea cariilor.
Săpunul fabricat din substanțe chimice și grăsimi animale nu trebuie folosit niciodată pe piele, deoarece dizolvă uleiul natural al acesteia și usucă anormal pielea. Băile fierbinți, prin faptul că provoacă o relaxare excesivă a mușchilor porilor, lezează pielea și, prin urmare, ar trebui făcute rar, dacă nu chiar niciodată. O baie rece zilnică, urmată de un masaj energic al întregului corp (inclusiv al scalpului) cu mâinile, va menține pielea în stare perfectă. Băile de soare sunt foarte benefice, pentru că nu numai că vitalizează sângele și sistemul nervos, dar fac ca impuritățile să fie eliminate prin piele. Toate bolile de piele, coșurile și furunculele se datorează unei alimentații greșite și pot fi vindecate printr-o alimentație cu legume și fructe crude.
 Căderea părului se datorează lipsei de minerale din alimentație, purtării pălăriei, spălării prea frecvente și tăierii. Părul, ca orice altă parte a corpului, are o funcție vitală de îndeplinit; el acționează ca o antenă, absorbind energia electrică din eter pentru revigorarea sistemului nervos. Tăierea și rasul părului privează corpul de această putere, după cum ilustrează povestea lui Samson.
Tulburările oculare se datorează unei alimentații deficitare în minerale organice, exceselor sexuale și suprasolicitării. Ochii pot fi vindecați fără utilizarea ochelarilor, printr-o alimentație igienică, prin continență și prin contactul cu culoarea verde liniștitoare a naturii.

 2. VINDECAREA CANCERULUI

 
 Cancerul este o dereglare celulară cauzată de o alimentație demineralizată. Anumite celule, înfometate de minerale organice, se hrănesc cu alte celule, pentru a le obține. Un proces similar are loc atunci când alimentația unei femei însărcinate nu conține suficient calciu atât pentru ea însăși, cât și pentru embrion; acesta din urmă îl va obține din propriile case și dinți, care vor fi apoi dizolvați. Așadar, întregul organism al bolnavului de cancer se hrănește cu celule înfometate.
Celulele parazite cresc în dimensiune, în timp ce celelalte se diminuează. Echilibrul chimic al sângelui este astfel perturbat; și o anumită inhibiție care tinde să limiteze creșterea celulară este înlăturată. Celulele parazitare cresc până la proporții uriașe, se reproduc prolific și umplu sângele cu progeniturile lor.
 Experimentele au dovedit că tratamentul cu raze X și operația nu pot vindeca cancerul. Vindecarea cancerului nu este una locală, ci generală; este o chestiune de chimie a sângelui. Cauza fundamentală a afecțiunii trebuie înlăturată. Aceasta înseamnă să hrănim celulele înfometate cu mineralele de care au nevoie. Acest lucru poate fi realizat printr-o dietă de legume crude și fructe deosebit de bogate în minerale organice de care au nevoie organele bolnave. Sângele își recapătă astfel echilibrul chimic, iar celulele parazitare nu au voie să crească peste dimensiunea lor normală și nici nu au nevoie să se hrănească cu celelalte.

CAPITOLUL 22

Influenta castitatii materne asupra creierului in dezvoltare al embrionului

Embrionul este o condensare a sângelui matern; iar pentru ca un supraom embrionar să se formeze, este necesar un supra-sânge. Sângele mamei este îmbogățit și vitalizat în principal de secrețiile ei glandulare, în special de cele ale glandelor sexuale. Există o relație foarte intimă între secrețiile genitale materne, sau hormonii, și creierul în creștere al fătului. Din acest motiv, relațiile sexuale excesive înainte de concepție și în timpul gestației, drenând sângele mamei de secrețiile genitale care, altfel, sunt absorbite limfatic și folosite pentru construirea țesutului cerebral embrionar (deoarece aceste secreții sunt foarte bogate în fosfor, principalul element necesar pentru formarea celulelor nervoase), duc la nașterea unui copil subnormal din punct de vedere fizic și mental. 

## Multe boli și suferințe mari pot fi atribuite în mod direct relațiilor sexuale excesive în timpul sarcinii; iar relațiile sexuale în timpul sarcinii sunt responsabile pentru o listă aproape nesfârșită de defecte fizice și psihice, de la orbire până la idioțenie; iar numărul de defecte fizice și psihice datorate acestei cauze crește rapid de la an la an. Ea este, de asemenea, responsabilă de nefericirea universală în rândul femeilor căsătorite care știu instinctiv că este dăunătoare". (Thurston: Thurston's Philosophy of Marriage). 

Castitatea maternă, înainte și după concepție, duce la rezultate opuse. Eames, în "The Principles of Eugenics", descrie un experiment în care celulele reproductive ale unui individ au fost examinate la microscop după o perioadă de disipare și, din nou, după una de continență. În cel de-al doilea caz, acestea erau mai mari și mai vitale decât în primul caz. Autorul remarcă faptul că copiii născuți din celule reproducătoare devitalizate ar fi inferiori din punct de vedere fizic și psihic celor născuți din celelalte.

Toți marii oameni au avut mame pioase și caste (deși tații lor nu au fost întotdeauna așa), cum au fost cele ale lui Zoroastru, Krishna, Samuel, Buddha, Platon, Confucius, Maria, Ioan Botezătorul, Iisus, Sfântul Augustin, Sfântul Bernard, Sfântul Francisc, Toma de Aquino, Sfânta Tereza, George Fox, Wesley, Rembrandt, Beethoven, Priestley, Locke, Kant, Pestalozzi, Abraham Lincoln, Mary Baker Eddy și Annie Bessant. Într-o scriere antică, se afirmă că Buddha nenăscut "a reflectat asupra celei care trebuia să-i fie mamă. Conform obiceiurilor lui Buddha, el nu se poate naște din vreo persoană cu o conduită proastă, imorală, ci din cineva care a trecut fără cusur prin generații nenumărate și care nu a încălcat niciodată cele Cinci Mari Porunci (abstinența de la (1) consumul de alimente de origine animală, (2) furt, (3) indulgență sexuală, (4) necinste, (5) consumul de alcool".

 

 
Există motive fiziologice importante pentru care continența în perioada care precede concepția (care implică nu numai abstinența de la activitatea sexuală, ci și conservarea completă a lichidului genital) este necesară dacă se dorește producerea unui copil superior. Oul uman, la începutul dezvoltării sale, se aseamănă foarte mult cu un ou de găină - conține substanță germinativă albă și un gălbenuș în centru. Compoziția chimică a acestui gălbenuș (primul material extern care intră în creierul embrionar) este determinată de aportul de sânge la ovare în perioada anterioară concepției. Orice pierdere de lichid genital în această perioadă sărăcește și devitalizează sângele și privează gălbenușul ovulului aflat la maturitate de compusul de fosfor necesar pentru hrănirea țesutului cerebral al embrionului, la începutul dezvoltării acestuia.

Înainte de conceperea lui Alexandru cel Mare, mama sa a trăit singură într-un templu. Părinții Mariei, înainte de concepția ei, "au trăit aproximativ douăzeci de ani în castitate". Sfântul Patrick s-a născut din părinți care au trăit în castitate atât înainte, cât și după conceperea sa. Tatăl său era preot; și pe atunci era regula ca clericilor să li se permită să se căsătorească dacă trăiau în castitate cu soțiile lor. Sfântul David s-a născut dintr-o călugăriță "care nici înainte, nici după (concepția sa) nu a cunoscut un bărbat, dar, continuând în castitatea minții și a trupului, a dus o viață foarte credincioasă".
                   

Tatăl lui Isaac Newton a murit înainte de nașterea sa, mama sa căsătorindu-se abia trei ani mai târziu. Nu numai condițiile de după concepțiile sale au fost relativ caste, ci și cele de dinainte". Se afirmă cu bună știință că Sir Isaac Newton a fost conceput după doi ani de continență forțată. Viața exemplară, castitatea imaculată și geniul impunător al eminentului filozof atestă splendida sa moștenire. Mulți sunt îndatorați unei cauze de viață pentru calitățile lor superioare". *Nietsche a fost primul copil al mamei sale, născut la patru ani după căsătorie. Deoarece tatăl său era pastor, putem presupune condiții relativ caste înainte de nașterea sa.


Continența în timpul gestației, care este practicată în mod universal de animalele sănătoase, de oamenii primitivi nepervertiți și de indieni, este o lege a naturii. După fecundarea sa, oul se atașează de membranele mucoase uterine, care se îngroașă și se umflă, pentru ca glandele lor să producă secreții sporite pentru hrănirea embrionului. Aceste secreții glandulare umplu cavitatea uterului, în care se dezvoltă embrionul, deschiderea sa cervicală (os uteri) fiind obturată de un mucus lipicios, astfel încât tot acest lichid valoros să poată fi reținut.

 Prima diferențiere care apare pe embrion este canalul neural, unde se nasc coloana vertebrală, creierul și sistemul nervos. Tânărul embrion este format aproape în totalitate din țesut cerebral. La sfârșitul primei luni de dezvoltare, când are o lungime de 1,3 cm, capul său este mai mare decât restul corpului. Cu cât creierul este mai tânăr, cu atât este mai plastic și mai sensibil și cu atât mai durabile sunt impresiile făcute asupra lui. În timpul vieții sale timpurii este determinat de caracterul nutriției sale (de anumite minerale organice, cum ar fi fosforul, care se obține din secrețiile glandelor genitale). Embrionul este hrănit mai întâi de sacul vitelin atașat de el, apoi de secrețiile glandulare din uter și, în cele din urmă, de sângele matern, care îi este transmis prin placentă și prin cordonul ombilical.

Secrețiile uterine sunt apoi absorbite de sistemul limfatic și transmise embrionului prin sânge).
Calitatea acestor secreții este determinată de regimul alimentar al mamei și de gradul în care sunt conservate în organism prin castitate. Relațiile sexuale în timpul sarcinii, prin faptul că provoacă evacuări coincidente și ulterioare (prin orgasme și prin leucoree) ale acestor secreții, materie primă a țesutului cerebral embrionar, interferează cu dezvoltarea normală a copilului nenăscut și o întârzie.

Această încălcare a legii naturale (orice relații sexuale de la concepție până la naștere) duce la următoarele consecințe grave:    
1.avorturi spontane sau nou născuți morți
2.Diferitele stări de rău ale sarcinii, cum ar fi grețurile matinale și greața (Continența, combinată cu o alimentație adecvată, face din sarcină o perioadă de sănătate sporită, fără tulburările care o însoțesc de obicei)
3.Tulburările nervoase, cum ar fi neurastenia și isteria
4. Hemoragiile din timpul parturiției, febra puerperală și moartea mamei sau a copilului în timpul sau după naștere                                                                                                               
5. Prin faptul că provoacă scăparea din uter a secrețiilor glandulare care în mod normal sunt absorbite și folosite pentru hrănirea și revigorarea creierului și a sistemului nervos al mamei și al copilului, nu numai că provoacă la aceasta simptoame neurastenice și isterice, dar duce la nașterea de copii nervoși și idioți.
6. Aceasta are ca rezultat o iritație mecanică și chimică a tractului genital feminin, introducând în acesta materii străine care se depun pe suprafața embrionului, apărând sub forma "vernix caseosa", substanța urât mirositoare și cleioasă care acoperă copilul nou-născut.

Această substanță se descompune, generând toxine otrăvitoare care interferează cu dezvoltarea normală a embrionului, provocând slăbiciune, daltonism și boli de piele. Efectul lichidului seminal masculin asupra embrionului este deosebit de dăunător atunci când acesta este otrăvit prin consumul de tutun sau alcool. Prin absorbție limfatică, organismul mamei este, de asemenea, vătămat.* (Dr. P. T. Johnson, un medic indian, a spus: "În cazul în care nu este posibil să fie absorbit de către o femeie, este posibil să fie afectat și organismul mamei: "Poporul nostru a știut dintotdeauna, iar vechile mame ale tribului învață că legătura sexuală după sarcină este cauza afecțiunii cunoscute sub numele de "vernix caseosa", și interzic relațiile sexuale în această perioadă... În rândul popoarelor primitive, o astfel de substanță ca vernix caseosa este necunoscută... Bolile de piele sunt necunoscute printre popoarele primitive, și nici nu sunt afectate de ochi dureroși sau slabi".


Dr. E. B. Marshall spune: "Dunkardii se abțin de la relații sexuale în timpul sarcinii și nu-mi amintesc un singur caz în care să fi existat o cantitate apreciabilă de vernix caseosa pe un copil născut de un Dunkard în timpul practicii mele îndelungate de douăzeci și cinci de ani printre acești oameni.
Dr. Hubbard afirmă: "Am ținut o evidență a peste o sută de cazuri și am constatat că în fiecare caz, în care nu a existat niciun raport sexual după ce s-a instalat sarcina, copilul s-a născut fără acea substanță onctuoasă, vernix caseosa; dar acolo unde a existat un raport sexual, copilul a fost acoperit cu mai mult sau mai puțin din această substanță otrăvitoare."

Dr. Hilscher spune: "Sunt date statistici fiabile în care se afirmă că o treime dintre orbii din Euroupe devin astfel din cauza otrăvii vernix, și numai din cauza acesteia".

*De asemenea, aceasta implantează în copil impulsuri erotice morbide (cum ar fi tendința de a se masturba). Acest lucru se datorează influenței prenatale, dar mai ales efectului lichidului seminal masculin absorbit limfatic.

Relațiile sexuale în timpul sarcinii "provoacă frecvent o întrerupere a gestației (avort spontan) și, ocazional, septicemie puerperală (hematopoieză). De asemenea, provoacă o excitație teribilă din partea mamei, care se transmite și rănește copilul nenăscut, făcându-l să fie mai puțin aproape de perfecțiune în ceea ce privește fizicul și mentalitatea decât a fost intenționat de natură și decât ar fi fost dacă mama ar fi fost lăsată în pace de bărbat în timpul sarcinii pentru a dezvolta copilul în mod corespunzător.* (*De asemenea, implantează impulsuri erotice morbide în copil (cum ar fi tendința de a se masturba). Acest lucru se datorează influenței prenatale, dar mai ales efectului lichidului seminal masculin absorbit în mod limfatic.


Dacă un taur viril pătrunde într-un țarc cu o vacă gestantă, aceasta din urmă va face tot ce-i stă în putință pentru a-l evita. Dacă nu reușește să facă acest lucru, crescătorul de animale se așteaptă întotdeauna să se trezească mai târziu cu un vițel bolnav. Acest vițel poate avea trei sau cinci picioare, sau două cozi sau două capete, sau un număr anormal de organe interne sau poate avea defecte minore care nu sunt ușor de observat; și acest principiu se aplică la creșterea tuturor celorlalte animale, inclusiv a ființelor umane. Atunci când se produce un astfel de accident, crescătorul de animale nu încearcă să îl atribuie altei cauze decât cea adevărată, și anume, actul sexual în timpul sarcinii; iar procedura sa firească este de a lua măsuri mai bune pentru viitor pentru a ține taurii departe de vacile sale gestante.

"Ființele umane, crezând că sunt imune la consecințele încălcării legilor naturale care guvernează relația dintre sexe în rândul animalelor, folosesc legile actuale ale căsătoriei ca scuză pentru a forța o femeie, în timpul sarcinii și în afara ei, să ocupe același pat sau locuință cu un bărbat care este, de fapt, doar un taur în formă umană, în ceea ce privește aspectele sexuale. Credința că un bărbat nu poate rezista perioade lungi de timp fără relații sexuale este pretutindeni curentă. Acest lucru este adevărat doar dacă este supus în fiecare noapte la teribilul sex-appeal al unei partenere de pat semi-dezbrăcate.Întrucât această condiție prevalează în mod universal, ea are ca rezultat îngăduința universală a unei pasiuni sexuale dezlănțuite.
Printre animalele inferioare, femela alege masculul cel mai plăcut pentru ea, fără a fi împiedicată în alegerea sa de vreo dorință latentă de hrană, îmbrăcăminte sau protecție. Ea permite apoi ca masculul astfel ales să întrețină relații sexuale cu ea până când rămâne însărcinată, apoi, la anumite specii, fie îl alungă, fie îl părăsește. La alte specii, îi permite să rămână în apropiere pentru a ajuta la îngrijirea puilor, dar, în stare naturală, în afara captivității, nu-i permite masculului să mai întrețină relații sexuale cu ea până la o anumită perioadă de timp după nașterea puilor.
 
"Majoritatea medicilor care profesează în prezent au fost învățați că relațiile sexuale în timpul sarcinii sunt permise până în luna a opta; și mulți dintre acești medici au transmis această informație pacienților lor femei de ani de zile. Mulți dintre acești medici își dau seama acum că această practică este dăunătoare și că este posibil ca ei să fi fost indirect responsabili pentru zeci de avorturi spontane, cu complicațiile dăunătoare care rezultă frecvent, și pentru mulți copii cu defecte... Cu toate acestea, în mod frecvent, se va găsi un obstetrician care va afirma fără rezerve că relațiile sexuale în timpul sarcinii sunt oribile, că sunt dăunătoare atât pentru mamă, cât și pentru copil și că plasează ființele umane pe un plan moral inferior celui al animalelor inferioare.
"Când toate femeile vor învăța valoarea potențială a posesiunii lor și vor învăța, de asemenea, necesitatea vitală a conservării acesteia după căsătorie, precum și înainte de căsătorie, atunci specia va deveni magnifică prin forța trupului și strălucirea minții; o sănătate radiantă o va face imună la boli; viața va fi prelungită la nesfârșit; realizările revoluționare atât ale bărbaților, cât și ale femeilor se vor succeda rapid". (*Filosofia căsătoriei lui Thurston)".

Autorul celor de mai sus a pus întrebarea unui număr de medici: "Este actul sexual în timpul sarcinii capabil să provoace: (a) întreruperea gestației (avort spontan); (b) septicemie puerperală (otrăvire a sângelui). Răspunsul la această întrebare a fost da, invariabil".

Mulți oameni mari, inclusiv Buddha, Iisus, Sfântul David și Leonardo da Vinci, s-au născut din mame care nu au trăit împreună, ca soție și soț, cu tații lor. Mama lui Chrishna, în timpul gestației, a trăit singură în pădure, subzistând în întregime din fructe și boabe sălbatice. Maria, în timpul sarcinii, a trăit împreună cu Elisabeta, departe de soțul ei și de tatăl copilului ei. Mama Sfântului David a fost o călugăriță rătăcitoare, al cărei copil a fost conceput de un rege dintr-o țară îndepărtată. Mama lui Leonardo da Vinci, o țărancă, a trăit separată de tatăl său, care era de origine nobilă și care s-a căsătorit cu o altă femeie la scurt timp după conceperea lui.
Mama lui Alexandru cel Mare, în timpul sarcinii, a trăit separat de soțul ei, Filip al Macedoniei. Deoarece tatăl lui Isaac Newton a murit înainte de nașterea sa și deoarece au existat condiții de castitate timp de doi ani înainte de conceperea sa, putem presupune o castitate comparabilă în timpul gestației sale. Intelectul superior al lui Schpenhaurer, ca și cel al lui Platon, s-a datorat, în mare măsură,gestației sale caste, timp în care mama sa a trăit într-o vilă de la țară, separat de soțul ei, care era angajat în afaceri într-un oraș îndepărtat.