Cu toții credem că suntem responsabili de viața noastră, că suntem responsabili pentru bunăstarea noastră și a celor care depind de noi.
traducere a textului de pe:
https://www.davidgodman.org/living-inspiration-sri-ramana-maharshi-2/7/
Predarea este:
⦁ recunoașterea faptului că Dumnezeu conduce lumea în fiecare minut din fiecare zi; "toate vin de la Dumnezeu".
⦁ Inseamnă acceptarea și recunoștința pentru că lucrurile sunt așa cum sunt.
⦁ ar trebui să îi mulțumim în permanență lui Dumnezeu pentru felul în care sunt lucrurile în prezent,
⦁ Trebuie să continuăm să ne spunem "Mulțumesc, Doamne", până când simțim cu adevărat o strălucire de recunoștință.
⦁
⦁ Când se întâmplă acest lucru, apar consecințe remarcabile și neașteptate,
⦁
Lucruri aparent miraculoase încep să se întâmple în jurul tău. Puterea
propriei tale renunțări, a propriei tale recunoștințe, schimbă de fapt
lucrurile din jurul tău.
⦁ Puterea acceptării iubitoare vs batjocorirea din gand.
Maalok: Predarea către Dumnezeu sau către Guru este rară în zilele noastre. Dar ați menționat că, în viața dumneavoastră, de foarte multe ori a trebuit pur și simplu să vă predați. Ați putea să ne povestiți câteva întâmplări din viața dumneavoastră care ilustrează sentimentul de predare catre destin? (surrender to destiny)
David: Cu toții credem că suntem responsabili de viața noastră, că suntem responsabili pentru bunăstarea noastră și a celor care depind de noi. Am putea recunoaște la nivel teoretic că Dumnezeu este responsabil de lume, că Dumnezeu face totul, dar asta nu ne împiedică să plănuim, să complotăm și să facem. Uneori, descoperim ceva ce nu putem controla - un copil poate să moară de leucemie în ciuda celui mai bun tratament medical - așa că ne întoarcem la Dumnezeu și îi cerem intervenția divină. Acest lucru nu înseamnă renunțare, ci doar mai multă acțiune. Este căutarea unei resurse suplimentare atunci când toate cele tradiționale au eșuat.
Predarea este diferită. Este recunoașterea faptului că Dumnezeu conduce lumea în fiecare minut din fiecare zi, că El nu este doar o resursă suplimentară, un "deus ex machina" la care se apelează în momente de nevoie. A te preda nu înseamnă să ceri ca lucrurile să fie diferite; înseamnă acceptarea și recunoștința pentru că lucrurile sunt așa cum sunt. Nu este nici un stoicism de tip "strânge-ți dinții"; este experiența bucuriei în dispensa lui Dumnezeu, oricare ar fi ea.
Acum vreo douăzeci de ani am citit o carte creștină intitulată "Mulțumesc, Doamne". Teza sa de bază era că ar trebui să îi mulțumim în permanență lui Dumnezeu pentru felul în care sunt lucrurile în prezent, nu să Îi cerem să fie altfel. Asta înseamnă să-I mulțumești pentru toate lucrurile teribile care se întâmplă în viața ta, nu doar să-I mulțumești pentru lucrurile bune care îți ies în cale. Iar acest lucru nu ar trebui să fie doar la nivel verbal. Trebuie să continuăm să ne spunem "Mulțumesc, Doamne", până când simțim cu adevărat o strălucire de recunoștință. Când se întâmplă acest lucru, apar consecințe remarcabile și neașteptate. Permiteți-mi să vă dau un exemplu:
În această carte a fost prezentată o femeie al cărei soț era alcoolic. Ea organizase întâlniri de rugăciune la biserica locală în care toată lumea se ruga lui Dumnezeu, cerându-I să îl oprească pe acest bărbat din băutură. Nu s-a întâmplat nimic. Apoi, această femeie a auzit de "Mulțumesc, Doamne". Ea s-a gândit: "Ei bine, nimic altceva nu a funcționat. Hai să încerc și eu asta". A început să spună: "Mulțumesc, Doamne, pentru că mi-ai făcut soțul alcoolic" și a continuat să spună asta până când a început să simtă recunoștință în interior. La scurt timp după aceea, soțul ei a încetat să mai bea din proprie inițiativă și nu s-a mai atins niciodată de alcool.
Aceasta este predarea. Nu înseamnă să spui: "Scuză-mă, Doamne, dar eu știu mai bine decât Tine, așa că te rog să faci să se întâmple asta", ci să recunoști:
Când se întâmplă acest lucru în viața ta, lucruri aparent miraculoase încep să se întâmple în jurul tău. Puterea propriei tale renunțări, a propriei tale recunoștințe, schimbă de fapt lucrurile din jurul tău.
Când am citit prima dată despre acest lucru, m-am gândit: "Este ciudat, dar s-ar putea să funcționeze. Hai să încerc și eu". În acel moment al vieții mele, aveam probleme cu patru sau cinci persoane cu care încercam să fac afaceri. În ciuda atenționărilor zilnice, aceștia nu făceau lucrurile pe care promiseseră să le facă. M-am așezat și am început să spun: "Mulțumesc, domnule X, că nu faceți această treabă. Mulțumesc domnului Y pentru că a încercat să mă păcălească în ultima afacere pe care am încheiat-o" și așa mai departe. Am făcut acest lucru timp de câteva ore, până când, în cele din urmă, am simțit un sentiment puternic de recunoștință față de acești oameni. Când imaginea lor îmi venea în minte, nu-mi aminteam toate frustrările pe care le trăisem în relația cu ei. Aveam doar o imagine a lor în minte față de care simțeam recunoștință și acceptare.
În dimineața următoare, când m-am dus la serviciu, toți acești oameni mă așteptau. De obicei, trebuia să plec la vânătoare după ei pentru a le asculta ultima lor scuză. Toți zâmbeau și toți își făcuseră treaba pentru care eu îi tot batjocoream de zile întregi. A fost o mărturie uimitoare a puterii acceptării iubitoare.
La fel ca toată lumea, sunt încă blocat în lumea a face-face-face, dar când toate faptele mele greșite au produs o mizerie de nerezolvat, încerc să renunț la convingerea că "eu" trebuie să fac ceva pentru a rezolva această problemă și încep să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru mizeria pe care mi-am făcut-o singur. Câteva minute de acest fel sunt de obicei suficiente pentru a rezolva cele mai spinoase probleme.
Când aveam șaisprezece ani, am urmat un curs de planorism. Prima dată când mi s-au dat comenzile, planorul se clătina în toate părțile pentru că reacționam, sau mai bine zis supra-reacționam, la fiecare fluctuație minoră a aparatului. În cele din urmă, instructorul mi-a luat comenzile și mi-a spus: "Privește aici". A pus planorul în zbor plan, a pus comenzile în poziția centrală și apoi le-a dat drumul. Planorul a zburat singur, fără nicio clătinare, fără ca nimeni să aibă mâinile pe comenzi. Toate efectele mele nu făceau decât să interfereze cu capacitatea naturală a planorului de a zbura singur. Așa este viața pentru noi toți. Persistăm în a crede că trebuie să "facem" lucruri, dar toate acțiunile noastre nu fac decât să creeze probleme.
Nu pretind că am învățat să iau mâna de pe comenzile vieții și să-L las pe Dumnezeu să-mi piloteze viața în locul meu, dar îmi amintesc toate acestea, cu amuzament ironic, atunci când apar brusc problemele (toate auto provocate, desigur). Cu câteva săptămâni în urmă, de exemplu, m-am trezit în mijlocul unei drame editoriale care părea a fi complet insolubilă. Era o asemenea harababură, încât nici măcar nu am încercat să vorbesc cu toate persoanele implicate. M-am dus în schimb la samadhi-ul lui Sri Ramana, i-am pus manuscrisul în față și i-am explicat ce s-a întâmplat. I-am mulțumit pentru dramă și am adăugat: "Aceasta este responsabilitatea ta, nu a mea". Aveam ochii închiși când am spus acest lucru. Când i-am deschis, un vechi prieten era acolo, oferindu-mi niște fursecuri cu fulgi de ciocolată, lucru care nu se mai întâmplase niciodată. Le-am luat ca pe un prasad al Ramanei. Mai târziu, în acea zi, problema a fost rezolvată în cinci minute. Toți protagoniștii (care cu o zi înainte fuseseră niște antagoniști de neclintit) s-au reunit și lucrarea a fost finalizată pe cale amiabilă într-un timp record.
Maalok: Cred că la auzul unora dintre exemplele tale de mai sus (toate au condus la rezultate finale dezirabile) putem poate deduce în mod greșit că dacă vrem să obținem lucrurile în felul nostru ar trebui să adoptăm acest truc de a lăsa lucrurile în seama lui Dumnezeu. Nu cred că asta ați vrut să spuneți. În starea pe care o descriai, cineva nu are cu adevărat o preferință pentru ca lucrurile să se rezolve într-un fel sau altul. Este adevărat?
David: Da. Starea de a fi recunoscător pentru felul în care sunt lucrurile este scopul. Nu este un truc pentru a obține ceea ce îți dorești. Dacă lucrurile ies bine, acesta este doar un efect secundar. Nu este scopul principal al renunțării. Predarea este un scop și un obiectiv în sine.
Permiteți-mi să vă citesc câteva răspunsuri pe care Sri Ramana le-a dat unui devotat care întreba despre predare. Ele au fost înregistrate în anii 1940 de către Devaraja Mudaliar în "Day by Day with Bhagavan":
Întrebare: Oare predarea totală sau completă nu presupune ca cineva să nu fi părăsit nici măcar dorința de eliberare sau de Dumnezeu?
Răspuns: Nu: O predare completă necesită într-adevăr să nu ai nicio dorință proprie. Trebuie să te mulțumești cu tot ceea ce îți dă Dumnezeu și asta înseamnă să nu ai dorințe proprii.
Întrebare: Nu trebuie să te gândești la asta: Acum că sunt mulțumit de acest aspect, vreau să știu care sunt pașii prin care aș putea ajunge la predare.
Răspuns: Există două căi. Una este să privești în sursa lui "eu" și să te contopești cu această sursă. Cealaltă este sentimentul "Sunt neajutorat de unul singur; numai Dumnezeu este atotputernic și, cu excepția faptului că mă arunc complet catre El, in mainile lui, nu există niciun alt mijloc de siguranță pentru mine". Prin această metodă se dezvoltă treptat convingerea că numai Dumnezeu există și că ego-ul nu contează. Ambele metode conduc la același scop. Predarea completă este un alt nume pentru jnana sau eliberare.
În primul răspuns, Sri Ramana răspunde că adevărata renunțare înseamnă să fii mulțumit cu ceea ce îți oferă Dumnezeu, fără a avea nicio dorință ca viața ta să fie diferită. În cel de-al doilea răspuns, el explică faptul că te poți apropia de acest obiectiv într-un mod gradual. Cred că Sri Ramana știa că nimeni nu poate renunța imediat la toate gândurile, ideile, dorințele și responsabilitățile, așa că i-a încurajat pe devotați să facă acest lucru într-un mod gradual. Se poate începe pe calea renunțării prin predarea către Dumnezeu a unora dintre responsabilitățile mărunte ale vieții, pe care credem că sunt ale noastre, pe care trebuie să le rezolvăm. Când simțim că Dumnezeu a făcut o treabă bună în gestionarea lor, avem mai multă încredere în El și suntem încurajați să îi predăm tot mai mult din viața noastră. Poveștile pe care le-am povestit mai devreme aparțin acestei faze a predării.
Sri Ramana îi încuraja ocazional pe devoții săi să îi dea toate problemele lor. Adică să i le povestească și apoi să le uite. Una dintre imaginile sau metaforele sale insistente era aceea a unui pasager din tren care insistă să-și care bagajele pe cap, în loc să le pună pe podea și să se relaxeze. Ideea din spatele acestei idei este că Dumnezeu conduce lumea și are grijă de toate activitățile și problemele ei. Dacă luăm unele dintre aceste probleme pe capul nostru, nu facem decât să ne provocăm suferințe inutile.
Sri Ramana ne spune că Dumnezeu conduce trenul care constituie viața noastră pe acest pământ. Putem să stăm jos și să ne relaxăm știind că El ne duce la destinație, fără să intervenim, sau ne putem imagina că noi suntem responsabili pentru toate. Putem să ne plimbăm în sus și în jos pe culoarele trenului cu 45 de kilograme pe cap, dacă vrem. Este alegerea noastră.
Atunci când devoții își predau problemele lui Sri Ramana, era același lucru cu predarea lor lui Dumnezeu. Ei se supuneau aceleiași autorități divine, predându-se unei manifestări vii a aceleiași puteri. Iată câteva declarații pe care Sri Ramana le-a făcut pe această temă. Le-am preluat din Padamalai, o carte la care lucrez în prezent. Fiecare propoziție a fost înregistrată inițial de Muruganar în versuri tamile:
Devotații mei au calificarea de a se bucura din belșug, ca și copiii unui împărat.
Abandonați drama [lumii] și căutați Sinele din interior. Rămânând înăuntru, vă voi proteja, [asigurându-mă] că nu vă va fi făcut niciun rău.
Dacă mă cercetați și mă cunoașteți pe mine, cel care locuiește înăuntru, în această stare nu veți mai avea niciun motiv să vă faceți griji în legătură cu lumea.
Pentru ca boala crudă a samsarei arzătoare să ia sfârșit, regimul corect este să îmi încredințați toate poverile voastre pe mine.
Pentru ca neliniștile voastre inutile să înceteze, asigurați-vă că toate poverile voastre sunt plasate pe mine prin actul curajos de a depinde în totalitate de har.
Dacă îmi încredințați complet toate responsabilitățile voastre, eu le voi accepta ca fiind ale mele și le voi gestiona.
Când întreaga povară rămâne responsabilitatea mea, de ce vă faceți griji?
Cu mult timp în urmă mi-ai oferit trupul, bunurile și sufletul tău, făcându-le ale mele, așa că de ce mai consideri aceste lucruri ca fiind "eu" și "ale mele" și te asociezi cu ele?
Căutați harul meu în interiorul Inimii. Eu voi alunga întunericul tău și îți voi arăta lumina. Aceasta este responsabilitatea mea.
Aceste versete provin dintr-o subsecțiune pe care am intitulat-o "Promisiunile lui Bhagavan". Când oamenii i se predau complet, el era mai mult decât fericit să le gestioneze viața în locul lor. Aproape toată lumea a descoperit că, atunci când a predat povara responsabilității pentru viața sa lui Sri Ramana, problemele s-au diminuat sau au dispărut complet.
Guru este acolo în primul rând pentru a preda adevărul, pentru a le acorda har discipolilor săi și pentru a aduce eliberarea sufletelor mature care vin la el. Dar el are, de asemenea, această latură foarte frumoasă de a fi capabil să gestioneze problemele devotaților săi mult mai bine decât pot ei înșiși.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
Predarea este
⦁ recunoașterea faptului că Dumnezeu conduce lumea în fiecare minut din fiecare zi; "toate vin de la Dumnezeu".
⦁ Inseamnă acceptarea și recunoștința pentru că lucrurile sunt așa cum sunt.
⦁ ar trebui să îi mulțumim în permanență lui Dumnezeu pentru felul în care sunt lucrurile în prezent,
⦁ Trebuie să continuăm să ne spunem "Mulțumesc, Doamne", până când simțim cu adevărat o strălucire de recunoștință
⦁
⦁ Când se întâmplă acest lucru, apar consecințe remarcabile și neașteptate,
⦁ Lucruri aparent miraculoase încep să se întâmple în jurul tău. Puterea propriei tale renunțări, a propriei tale recunoștințe, schimbă de fapt lucrurile din jurul tău.
⦁ Puterea acceptării iubitoare vs batjocorirea din gand
Comentarii
Trimiteți un comentariu