"Cei care cred că pentru a învinge dorința de desfrâu sexual este nevoie de un efort herculean de voință vor fi surprinși să constate că, după ce dieta lor se va normaliza, o astfel de poftă va dispărea treptat; iar starea de a trăi liber de această dorință constantă se va stabili cu fermitate."
"Science of Regeneration - Physiological Methods of Male and Female Regeneration (1955)" by Raymond W. Bernard
"Știința regenerării - Metode fiziologice de regenerare masculină și feminină (1955)" de Raymond W. Bernard
https://www.youtube.com/watch?v=fAUesOrzYoM&t=15s
Se pune acum întrebarea: dacă sexul este eliminat din viața umană și dacă cuplurile căsătorite trăiesc ca surorile și frații, nu va deveni viața lor plictisitoare și lipsită de fericire? Pentru a răspunde la această întrebare, ne putem referi la experimentul doctorului Benedict cu privire la efectele alimentației sărace în proteine asupra impulsului sexual, la care am făcut referire în lecțiile anterioare. Trebuie mai întâi să analizăm cauza de bază a dorinței sexuale. Se datorează ea "instinctului natural", așa cum se presupune în mod obișnuit? Potrivit profesorului Jaques Loeb, nu există instinct sau libido. Comportamentul sexual, ca și alte forme de comportament, este un răspuns la stimularea fizică și chimică. În cazul sexului, acești stimuli își au originea în sânge și constau în produse finale metabolice, acizi și toxine din sânge, în special produsele finale toxice ale metabolismului proteic. Carnea, păsările, peștele, ouăle și sarea pe care le consumă oamenii, prin efectul iritant al produselor finale ale metabolismului lor asupra mucoaselor organelor sexuale, sunt cele care provoacă reacții sexuale, mai întâi în creier și apoi în acțiune. Benedict a arătat că, atunci când sângele este menținut liber de astfel de toxine printr-o dietă săracă în proteine, dorința sexuală dispare și chiar devine respingătoare. Prin urmare, atâta timp cât oamenii consumă alimente și substanțe care stimulează sexualitatea, inclusiv cafea, ceai, cacao, tutun și alcool, dorința sexuală va părea firească și chiar obligatorie și inevitabilă; dar atunci când vor avea o dietă strict non-afrodisiacă, săracă în proteine și vegetariană, sexul va dispărea treptat din viața lor. Ei vor începe să privească sexul așa cum nefumătorul privește fumatul, ca pe o dependență dăunătoare, care este cu totul nefirească și respingătoare, ca să nu mai vorbim de faptul că este dăunătoare pentru corp și creier.
Cei care cred că pentru a învinge dorința de desfrâu sexual este nevoie de un efort herculean de voință vor fi surprinși să constate că, după ce dieta lor se va normaliza, o astfel de poftă va dispărea treptat; iar starea de a trăi liber de această dorință constantă se va stabili cu fermitate. Când se va întâmpla acest lucru, se va realiza o stare de libertate și fericire pe care nu a mai simțit-o niciodată. Căci sclavul poftei sexuale nu se bucură niciodată de pace interioară și de adevărata dorință care nu este niciodată potolită. El trăiește scurte stări de exuberanță, urmate de depresie și remușcări, din cauza efectului devitalizant al pierderii de hormoni sexuali, lecitină etc., pe care orgasmele sexuale îl ocazionează. În cazul femeii, orice contact sexual, chiar și fără orgasm, cheamă în activitate glandele mucoase ale organelor genitale, fiind deci nociv. În comunitatea Oneida, unde era practicat un sistem de "continență masculină" (uniune sexuală fără emisie din partea bărbatului), s-a constatat că femeile aveau menstruații excesive și, deși aveau mai puține boli uterine decât alte femei care duceau o viață sexuală obișnuită în căsătorie, nu erau foarte fericite. De fapt, puține cupluri căsătorite care își bazează viața pe relații sexuale frecvente sunt cu adevărat fericite; iar aceasta este o cauză frecventă de divorț. De fapt, satisfacția sexuală este, în mare măsură, un proces patologic. Organismul este mai întâi supraîncărcat cu produse toxice ale metabolismului proteic, provenite din carnea, pasărea, peștele etc. consumate anterior. Rinichii sunt suprasolicitați, iar excesul de produși finali azotați neeliminați se acumulează în sânge, care devine acid și toxic. Acest sânge toxic irită centrii sexuali și creează, prin acțiune reflexă asupra creierului, o stare de dorință sexuală. Această dorință reprezintă de fapt o încercare a organismului de a descărca excesul de albumină acumulat în sânge prin formarea și evacuarea lichidului seminal. Glandele sexuale sunt apoi activate la acțiune secretorie; iar pentru a le stimula la o activitate maximă, se dorește uniunea cu un individ de sex opus.Scopul fiziologic al unei astfel de uniuni își atinge expresia cea mai deplină și punctul culminant în orgasm, când excesul de albumină este descărcat, urmat de epuizare și enervare. Apoi, cercul vicios se repetă prin continuarea consumului de alimente bogate în proteine, cu reînnoirea dorinței sexuale care rezultă. Aceeași eliberare de produse finale azotate în exces ale metabolismului poate apărea sub forma emisiilor nocturne la bărbați și a leucoreei sau a descărcărilor mucoase la femeie.
Tăiați proteinele și dorința sexuală se reduce și ea până la dispariție, cu condiția să se evite sarea, condimentele, cafeaua și alte afrodiziace. După cum a arătat Dr. Benedict, devine atunci extrem de ușor să te abții de la activitatea sexuală, așa cum, la o dietă bogată în proteine, sexul pare a fi aproape o constrângere. Orgasmul sexual poate fi comparat cu un furuncul plin de puroi, care caută să se elibereze, o astfel de eliberare părând să ofere "ușurare", un termen folosit adesea de victimele maladiei sexuale, pentru a se referi la orgasm.
Puroiul din furuncul își are originea în alimentele proteice consumate anterior, în cantități care depășesc puterea rinichilor de a face față. Deoarece organismul nu are altă cale de a scăpa de aceste toxine proteice decât prin alte canale de excreție, ele se transformă în mucus, flegmă și puroi, eliminate prin mucoasele nasului (sub forma unei afecțiuni a sinusurilor) sau a gâtului și a plămânilor (sub forma unei tuse și răceli obișnuite, a laringitei și a inflamațiilor pulmonare și bronșice) sau prin piele sub formă de furunculi. Așa cum puroiul din furuncul caută eliberarea, tot așa, prin glandele și organele genitale, se găsește o altă metodă de eliminare prin viciere, care se manifestă prin orgasme sexuale, emisii nocturne și leucoree. De obicei, secreția este formată din secreții mucoase și alți constituenți ai secrețiilor seminale, dar când sângele devine foarte toxic, secreția devine cronică și purulentă și urât mirositoare. În loc de mucus, se elimină puroi gălbui sau verzui, ca în cazul gonoreei. Toate aceste manifestări sunt la fel de patologice și toate decurg dintr-o singură cauză: o stare toxică a sângelui produsă de o alimentație bogată în proteine, în special în proteine animale.
Am descris astfel în cursul nostru o metodă simplă și naturală de regenerare fiziologică masculină și feminină a glandelor endocrine, care se află toate sub controlul glandelor sexuale, care sunt glandele principale. Esența acestei metode este folosită pentru a conserva hormonii sexuali de care depind tinerețea, vigoarea și sănătatea. Hormonii sexuali masculini și feminini se pierd odată cu activitatea secretorie genitală este determinată de toxicitatea sau puritatea sângelui. Aceasta, la rândul ei, depinde de alimentație. Într-un folio anterior, am descris metodele de regenerare intestinală, care reprezintă primul pas. Într-un alt folio, am descris metodele de regenerare a sângelui, care este următorul pas. În acest curs, am descris metodele de regenerare endocrină pentru bărbați și femei. Restul este la latitudinea studentului, de a pune în practică aceste doctrine în viața sa personală, atingând astfel un grad mai înalt de sănătate și fericire decât cel de care s-a bucurat vreodată cineva care nu și-a regenerat tractul intestinal, sângele și glandele endocrine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu