Câteva adevăruri despre sex si yoga, Paul Brunton

Un eremit in Himalaya
fragment din capitolul 11, 

Nerecomandarea ascetismului / Câteva adevăruri despre sex si yoga

 

 

O alta chestiune care va avea parte de interpretari eronate privind apelul meu catre tine de a deveni yoghin e cea a sexului. Acesti profesori hindusi iti vor spune ca este esential sa devii absolut pur, sa renunti la orice femeie, caci femeia ar fi, inconstient, in cardasie cu diavolul. Daca esti singur, iti vor spune sa nu te casatoresti; daca esti casatorit iti vor spune sa iti parasesti sotia sau sa traiesti cu ea ca frate si sora daca nu o poti da la o parte prea usor. Aceasta este yoga lor, e calea pe care ei au ales sa o urmeze. Lasa-i pe ei sa o urmeze, caci, evident, li se potriveste. Dar nu-i lasa sa ti-o impuna si tie, cu dogma straveche ca n-ar fi nici o alta cale spre imparatia cerului in afara de celibat. Nu ne sta in fire tuturor sa incalcam legile Naturii si pe cele ale oamenilor. Nu exista vreun ordin al divinitatii ca toti sa ne torturam impotrivindu-ne fara succes si cu o grija chinuitoare la ceea ce, pana la urma, reprezinta pur si simplu o functie naturala. Sexul nu este un lucru diferit si nici unul diavolesc, adaugat, ca o completare, de fortele care ne-au creat pentru a ne prinde in mreje. Ideea  e  pe cat se poate de proasta, pe cat de absurda. Nu, sexul este o parte a intregului organic al microcosmosului uman si trebuie privit ca acelasi respect pe care-l acordam oricarei alte parti a fiintei noastre.

Supunerea la anumite precepte morale ale ascetilor si la disciplina monastica este esentiala pentru cei care au nevoie de ele, dar nu toti ne aflam in situatia asta.

Dar nici cei care nu au atins aceasta stare de comunicare deschisa cu Sinele superior nu sunt siliti sa  adopte ascetismul  absolut. Exista mai multe cai spre divinitate, lucru pe care predicatorii ascetismului strict il ignora in mod frecvent pur si simplu pentru ca nu stiu numic despre el. 

Un barbat trebuie sa dea dovada de decenta si autocontrol; el nu trebuie sa uite ca trupul are propria igiena careia, de dragul sanatatii, trebuie sa i se acorde o atentie deosebita, dar nu este nevoie sa fie macinat de conflicte interioare si sacrificiu de sine.

Multe dintre regulile ascetice dateaza din vremuri de demult, cand conditiile sociale erau cu mult diferite de cele de astazi. Ce rost mai are sa ceri ca toti sa se supuna unor interdictii care au fost create special pentru secole de mult trecute? Evurile stravechi se pierd in negura vremurilor si, orice am face, nu le vom mai putea aduce inapoi. 

Nu e vorba despre trup, cat despre cel ce locuieste in trup - sufletul. Pe acesta il vom afla nu agitandu-ne din cauza organelor fizice, ci prin cucerirea a ceea ce, in ultima instanta, le guverneaza: mintea.

Pana la urma, intreaga problema a ascetismului  - inteles eronat dintotdeauna - poate fi solutionat numai din perspectiva persoanei, pentru ca, mai mult decat isi dau seama majoritatea oamenilor, depinde partial de trasaturile particulare ale temperamentului fiecarui individ si partial de tipul de experienta de viata pe care acesta a avut-o.

Mai exista si cei carora Natura, destinul si divinitatea le-au daruit vocatia renuntarii la lume si a retragerii in izolare absoluta. Opiniile mele nu sunt pentru ei si nu ar fi la fel de gresit, de nechibzuit si de imoral sa incerc sa le impun conceptiile mele cum ar fi daca ei ar incerca sa imi impuna mie conceptiile lor. Astfel de persoane  trebuie sa  respecte profund felul lor de a fi si noi trebuie sa le lasam sa fie credincioase vocii interioare care le vorbeste si astfel vor fi implinite. Pentru acesti oameni, manastirea sau ashramul, padurea sau muntele trebuie sa le fie domiciliu permanent, castitatea absoluta si celibatul de neinduplecat consimtite pana la moarte iar cele lumesti tinute la distanta. Cand ii intalnesc si stiu  ca sunt sinceri, ii respect foarte mult pe acesti oameni. 

Dar, cum era de asteptat, acesti oameni sunt putini. Ceilalti, care maimutaresc si imita aceste suflete marete, o fac pe propriul risc, caci, autoamagindu-se, vor cadea in propria capcana.